osteni

См. также в других словарях:

• osteni — OSTENÍ, ostenesc, vb. IV. (înv. şi pop.) 1. intranz. A şi pierde puterile din cauza unui efort; a obosi. 2. refl., intranz. A depune eforturi, a se strădui, a se trudi. ♦ tranz. A supune la un efort; a obosi pe cineva. 3. refl., intranz. A obosi… …   Dicționar Român

• obosi — OBOSÍ, obosesc, vb. IV. intranz. şi refl. A pierde puterile (fizice sau intelectuale) în urma unui efort îndelungat; a osteni. ♢ tranz. M au obosit drumurile. ♦ refl. A depune eforturi (intense) pentru a face ceva. – Din bg. oboseja, scr. obositi …   Dicționar Român

• ostenit — OSTENÍT, Ă, osteniţi, te, adj. (înv. şi pop.) Obosit, trudit, istovit, extenuat. ♦ Care denotă oboseală. – v. osteni. Trimis de RACAI, 25.09.2008. Sursa: DEX 98  OSTENÍT adj. 1. v. obosit. 2. v. muncit …   Dicționar Român

• deranja — DERANJÁ, deranjéz, vb. I. tranz. 1. A strica rânduiala, ordinea unor obiecte; a răvăşi, a răscoli. ♢ expr. A şi deranja stomacul = a avea o indigestie. 2. fig. A tulbura liniştea sau activitatea cuiva, a stânjeni, a stingheri, a incomoda pe… …   Dicționar Român

• asuda — ASUDÁ, asúd, vb. I. intranz. 1. A secreta sudoare; a transpira, a năduşi. ♢ expr. (ir.) A asuda sub limbă, se zice despre cei care se plâng că au muncit din greu, fără să fi făcut în realitate (mai) nimic. ♦ A se aburi. Pereţii asudă. 2. fig. A… …   Dicționar Român

• munci — MUNCÍ, muncesc, vb. IV. 1. intranz. A desfăşura o activitate, a depune un efort fizic sau intelectual pentru a produce, a crea ceva; a avea o ocupaţie; a lucra. ♦ tranz. A efectua munci agricole, a lucra pământul, câmpul. 2. refl. A şi da… …   Dicționar Român

• osteneală — OSTENEÁLĂ, osteneli, s.f. (înv. şi pop.) 1. Starea celui ostenit; oboseală; istovire, extenuare. ♢ expr. (A fi) rupt (sau frânt) de osteneală = (a fi) peste măsură de obosit, de istovit. 2. Muncă grea, obositoare, extenuantă; efort, trudă,… …   Dicționar Român

• ostenitor — OSTENITÓR, OÁRE, ostenitori, oare, adj. (înv. şi pop.) 1. Obositor, istovitor; p. ext. greu, dificil. 2. (Adesea substantivat) Care munceşte din greu, care se străduieşte; muncitor, truditor. – Osteni + suf. tor. Trimis de oprocopiuc, 13.09.2007 …   Dicționar Român

• osârdui — OSÂRDUÍ, osârduiesc, vb. IV. refl. şi intranz. (înv.) A se strădui, a se osteni. – Din osârdie. Trimis de oprocopiuc, 13.09.2007. Sursa: DEX 98  OSÂRDUÍ vb. v. canoni, căzni, chinui, forţa, frământa, munci, necăji, osteni, sforţa, sili, strădui …   Dicționar Român

• oştean — OŞTEÁN, oşteni, s.m. (înv. şi pop.) Soldat, militar, ostaş. – Oaste + suf. ean. Trimis de ana zecheru, 13.09.2007. Sursa: DEX 98  OŞTEÁN s. v. ostaş. Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime  oşteán s …   Dicționar Român

• sili — SILÍ, silésc, vb. IV. 1. tranz. A obliga (prin violenţă) pe cineva să facă ceva; a constrânge, a forţa. ♦ A determina, a convinge, a îndupleca. 2. intranz. şi refl. A da zor, a se grăbi. ♢ tranz. fact. Începu să silească vitele. 3. refl. şi… …   Dicționar Român