miracol

См. также в других словарях:

• miracol — MIRÁCOL, miracole, s.n. Fenomen supranatural, minune; fapt, fenomen uimitor, extraordinar. [var.: (înv.) mirácul s.n.] – Din lat. miraculum, it. miracolo, fr. miracle. Trimis de ana zecheru, 13.09.2007. Sursa: DEX 98  MIRÁCOL s. minune …   Dicționar Român

• mirácol — s. n., pl. mirácole …   Romanian orthography

• minune — MINÚNE, minuni, s.f. 1. Fenomen ieşit din comun, surprinzător, atribuit forţei divine sau altor forţe supranaturale. ♢ loc. adv. Ca prin minune = dintr o dată, pe neaşteptate. 2. p. gener. Lucru, fapt, fenomen uimitor, neobişnuit, extraordinar;… …   Dicționar Român

• miraculos — MIRACULÓS, OÁSĂ, miraculoşi, oase, adj. 1. Care este produs printr un miracol; supranatural; uimitor, extraordinar. ♦ (Substantivat, n. sg.) Totalitatea elementelor supranaturale din basme şi legende. 2. Care face minuni, care produce efecte… …   Dicționar Român

• ciudă — CIÚDĂ, s.f. Sentiment de părere de rău, de invidie amestecată cu supărare sau de invidie amestecată cu duşmănie. ♢ loc. adv şi prep. În ciuda cuiva = cu intenţia de a supăra pe cineva, în necazul, în pofida cuiva; înfruntând împotrivirea cuiva… …   Dicționar Român

• divă — DÍVĂ, dive, s.f. (Adesea glumeţ sau ir.) Artistă foarte admirată de public. – Din it., fr. diva. Trimis de LauraGellner, 02.11.2006. Sursa: DEX 98  DÍVĂ s. v. star. Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime  DÍVĂ s …   Dicționar Român

• minunăţie — MINUNĂŢÍE, minunăţii, s.f. 1. Minune (2). 2. Minune (3). – Minunat + suf. ie. Trimis de bogdang, 13.09.2007. Sursa: DEX 98  MINUNĂŢÍE s. 1. v. ciudăţenie. 2. v. frumuseţe. Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime  minunăţíe …   Dicționar Român

• miracul — MIRÁCUL s.n. v. miracol. Trimis de ana zecheru, 13.09.2007. Sursa: DEX 98  MIRÁCUL s.n. v. miracol. Trimis de LauraGellner, 13.09.2007. Sursa: DN …   Dicționar Român

• numinozitate — numinozitáte s. f., g. d. art. numinozităţii Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic  NUMINOZITÁTE s.f. (fil.; în tipologia religioasă) Caracterul de putere, de supranatural, de miracol, propriu lui Dumnezeu sau a ceea ce este… …   Dicționar Român

• prodigiu — prodígiu s. n., pl. prodígii Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic  PRODÍGIU s.n. (Rar) 1. Eveniment extraordinar, cu caracter magic sau supranatural; minune, miracol. 2. Persoană extraordinară prin talentul, prin virtuţile… …   Dicționar Român

• semn — SEMN, semne, s.n. 1. Tot ceea ce arată, ceea ce indică ceva. ♢ loc. adv. Pe semne = după cât se pare, după cât se vede; probabil. ♦ Manifestare exterioară a unui fenomen care permite să se presupună sau să se precizeze natura lui. ♢ expr. (În… …   Dicționar Român