-
1 carica
carica I. s.f. 1. ( pubblico ufficio) charge, fonction: una carica di grande responsabilità une charge de grande responsabilité: occupare una carica occuper une fonction; dimettersi da una carica se démettre de ses fonctions; uscire di carica quitter ses fonctions. 2. ( impiego) charge: una carica universitaria charge universitaire. 3. ( dignità) fonction, position: la sua carica non glielo permette sa position ne le lui permet pas. 4. ( Mil) ( assalto) charge: suonare la carica sonner la charge. 5. ( Mil) (rif. ad armi da fuoco, esplosivo) charge. 6. ( Sport) charge. 7. ( di congegni a molla) remontage m. 8. (El,Met) charge: carica elettrica charge électrique. 9. (El,Met) ( il caricare) chargement m. 10. ( fig) (slancio, energia) charge: carica affettiva charge émotionnelle. 11. ( Tess) charge. II. intz. chargez! -
2 carica
-
3 carica
[st1]1 [-] Carica, ae, f. (s.-ent. ficus): figue de Carie, figue sèche. [st1]2 [-] Carica, ae, f.: Carica (ville d'Ionie).* * *[st1]1 [-] Carica, ae, f. (s.-ent. ficus): figue de Carie, figue sèche. [st1]2 [-] Carica, ae, f.: Carica (ville d'Ionie).* * *Carica, caricae, pen. corr. Plin. Figue seiche, Figue de quaresme. -
4 дынное дерево
(Carica papaya) (L.) papayer -
5 presidenza
presidenza s.f. 1. présidence ( anche Pol): essere candidato alla presidenza être candidat à la présidence. 2. ( Comm) (rif. a società) présidence: assumere la presidenza prendre la présidence, assumer la présidence. 3. ( durata della carica) présidence. 4. ( Scol) ( carica) provisorat m., directorat m.; ( ufficio) bureau m. du proviseur. 5. ( Univ) ( carica) décanat m.; ( ufficio) bureau m. du doyen. 6. ( personale che assiste il presidente) personnel m. qui assiste le président. -
6 deporre
deporre v. (pres.ind. depóngo, depóni; p.rem. depósi; p.p. depósto) I. tr. 1. déposer, poser: deporre un peso déposer un fardeau. 2. ( appoggiare) déposer, poser: deporre il cappotto sullo sgabello déposer son manteau sur le tabouret. 3. ( mettere da parte) abandonner, poser: depose il lavoro e si alzò il abandonna son travail et se leva. 4. ( calare) descendre: deporre un corpo nella tomba descendre un corps dans la tombe. 5. ( fig) ( destituire) destituer, révoquer: deporre qcu. da una carica destituer qqn d'une charge, révoquer qqn. 6. ( fig) (rif. a re) déposer. 7. ( fig) (rif. a cariche: rinunziare) se démettre de, démissionner de: deporre una carica se démettre d'une charge. 8. ( fig) (rif. a propositi, abitudini: abbandonare) renoncer à, abandonner: deporre un'idea abandonner une idée. 9. ( Dir) ( testimoniare) témoigner de. II. intr. (aus. avere) 1. ( Dir) déposer, faire une déposition: deporre contro qcu. déposer contre qqn; deporre a favore di qcu. déposer en faveur de qqn, témoigner en faveur de qqn; essere chiamato a deporre être appelé à déposer. 2. ( fig) jouer: tutto ciò depone a suo favore tout cela joue en sa faveur. -
7 dimettere
dimettere v. (pres.ind. dimétto; p.rem. dimìsi; p.p. dimésso) I. tr. 1. (lasciare andare: dall'ospedale) laisser sortir; ( dal carcere) relâcher, laisser sortir. 2. ( deporre) congédier, démettre, révoquer: dimettere da una carica démettre de ses fonctions. II. prnl. dimettersi démissionner intr., se démettre: dimettersi da una carica démissionner de son poste. -
8 scarico
scarico agg./s. (pl. - chi) I. agg. 1. déchargé: carro scarico camion déchargé. 2. ( privo di carica) arrêté: l'orologio è scarico la montre est arrêtée. 3. ( Arm) ( privo di carica) déchargé. 4. ( fig) (privo, libero) libre (di de), libéré (di de): mente scarica di preoccupazione esprit libre de tout souci. 5. (El) déchargé: batteria scarica batterie déchargée. II. s.m. 1. ( lo scaricare) déchargement: lo scarico delle merci le déchargement des marchandises; lo scarico di un camion le déchargement d'un camion. 2. (lo scaricare: da navi) débarquement, déchargement. 3. (lo scaricare: rif. a liquidi) déversement, évacuation f. 4. ( condotto) tuyau d'évacuation, tuyau de vidange. 5. (lo scaricare: rif. a rifiuti) déversement. 6. spec. al pl. ( materiali di rifiuto solidi) ordure f., déchet. 7. spec. al pl. ( materiali di rifiuto liquidi) effluent. 8. ( luogo per rifiuti) décharge f., dépotoir. 9. ( Mot) échappement. 10. ( Comm) ( uscita di merce) sorties f.pl. 11. (fig,rar) (discarico, giustificazione) décharge f. -
9 смоковница
(Ficus carica) (L.) figuier -
10 дынное дерево
-
11 смоковница
ж.figuier m* * *n1) gener. figuier2) med. figuier (Ficus carica L.)3) botan. sycomore4) forestr. figuier sycomore -
12 accettare
accettare v. ( accètto) I. tr. 1. accepter: accettare una carica accepter un poste; accettare le condizioni di qcu. accepter les conditions de qqn; accettare un consiglio suivre un conseil, accepter un conseil; non accetto scuse je n'accepte pas d'excuses; accettare una proposta accepter une proposition; accettare di fare qcs. accepter de faire qqch. 2. ( seguire) suivre: accettare un suggerimento suivre une suggestion. 3. ( accogliere come socio) accepter, admettre: accettare qcu. in una società admettre qqn dans une société. 4. ( Comm) accepter: accettare un ordine accepter une commande; accettare una cambiale accepter une lettre de change. 5. ( epist) agréer: vogliate accettare i nostri più cordiali saluti veuillez agréer, Messieurs, nos salutations distinguées. II. prnl. accettarsi s'accepter. -
13 anzianità
anzianità s.f. 1. ( età avanzata) grand âge m., âge m. avancé. 2. ( titolarità di una carica) ancienneté: avere trent'anni di anzianità in una ditta avoir trente ans d'ancienneté dans une maison. -
14 assessorato
assessorato s.m. 1. ( carica) mandat d'adjoint au maire. 2. (sede, uffici) service: assessorato alla cultura service culturel. -
15 assistentato
-
16 banato
-
17 brigare
brigare v.intr. ( brìgo, brìghi; aus. avere) intriguer: brigare per avere una carica intriguer pour obtenir un poste. -
18 cancellierato
cancellierato s.m. ( Pol) 1. ( carica) charge f. de chancelier. 2. ( sistema politico) chancellerie f. -
19 candidatura
candidatura s.f. candidature: accettare la candidatura accepter la candidature; presentare la propria candidatura ( a una carica) présenter sa candidature, poser sa candidature; ( alle elezioni) présenter sa candidature, se présenter; mantenere la candidatura maintenir sa candidature; ritirare la propria candidatura retirer sa candidature. -
20 chiamare
chiamare v. ( chiàmo) I. tr. 1. appeler: rispondi, quando ti chiamo réponds quand je t'appelle; sono già stato chiamato? on m'a déjà appelé?; il dovere mi chiama le devoir m'appelle. 2. ( chiamare al telefono) appeler: ti chiamerò domani alle dieci je t'appellerai demain à dix heures. 3. ( formare il numero) appeler, composer: chiamate questo numero appelez ce numéro. 4. ( svegliare) réveiller: domani mattina chiamami presto réveille-moi tôt demain matin. 5. ( far venire) appeler: chiamare l'elettricista appeler l'électricien; chiamare il medico appeler le médecin. 6. ( invocare) appeler: chiamare aiuto appeler à l'aide, appeler au secours; chiamare qcu. in aiuto appeler qqn à l'aide. 7. ( imporre un nome) appeler, nommer: lo hanno chiamato Giuseppe ils l'ont appelé Giuseppe; lo chiamano professore, ma non lo è on l'appelle professeur, mais il ne l'est pas. 8. ( convocare) appeler, citer ( anche Dir). 9. ( fig) ( giudicare) appeler, qualifier: questa non la chiamerei una bella azione je n'appellerai pas cela une bonne action. 10. ( nominare a una carica) appeler, nommer: è stato chiamato con voto unanime alla direzione generale il a été appelé à l'unanimité à la direction générale. 11. ( attrarre) appeler: un errore chiama l'altro une erreur en appelle une autre. 12. ( nel gioco delle carte) appeler, demander. II. prnl. chiamarsi 1. ( avere nome) s'appeler, se nommer: come si chiama quell'animale? comment s'appelle cet animal? 2. ( ritenersi) s'estimer, se considérer: potrai chiamarti fortunato, se riuscirai a venir fuori da quest'imbroglio tu pourras t'estimer heureux si tu te sors de ce pétrin. 3. ( enfat) ( essere) s'appeler: questo si chiama parlar chiaro voilà qui s'appelle parler franchement.
См. также в других словарях:
Carica — Saltar a navegación, búsqueda ? Carica C. papaya … Wikipedia Español
Carica pentagona — Saltar a navegación, búsqueda ? Babaco Clasificación científica … Wikipedia Español
carica — / karika/ s.f. [der. di caricare ]. 1. [pubblico ufficio di un certo rilievo, anche onorifico: assumere una c. ; conferire una c. ] ▶◀ dignità, grado, incarico, titolo. ↓ funzione, mansione, posto, ruolo. ▲ Locuz. prep.: in carica [in vigore al… … Enciclopedia Italiana
carica — caricá vb., ind. prez. 3 sg. şi pl. carícă Trimis de siveco, 04.11.2008. Sursa: Dicţionar ortografic CARICÁ vb. I. tr. A încărca o navă. [< it. caricare]. Trimis de LauraGellner, 04.11.2008. Sursa … Dicționar Român
CARICA PAPAYA L. - ДЫННОЕ ДЕРЕВО, ПАПАЙЯ — см. 658. Дерево. С. papaya L. Дынное дерево, Папайя Sp. pl. (1753) 1036. Popenoe (1920) 225, Т. XI, ff. Ochse (1931a) 37, Т. 14. Wealth of India 2 (1950) 77, f. 37. Дер. и куст. IV (1958) 855. Алексеев (19596) 74. Watt, Breyer (1962) 167. S y n.… … Справочник растений
Carica — n. the type genus of the {Caricaceae}; consisting of tropical American trees; the papayas. Syn: genus {Carica}. [WordNet 1.5] … The Collaborative International Dictionary of English
carica — s. f. 1. Cápsula metálica, sem rosca, de garrafas de cerveja ou de refrigerantes (ex.: tentou sacar a carica com os dentes). 2. [Jogos] Jogo em que se usam essas cápsulas (ex.: jogar à carica). ‣ Etimologia: origem obscura … Dicionário da Língua Portuguesa
Carica — steht für: eine Bezeichnung von Melonenbäumen ein Volumenmaß, siehe Carica (Einheit) Diese Seite ist eine Begriffsklärung zur Unterscheidung mehrerer mit demselben Wort bezeichneter Begriffe … Deutsch Wikipedia
Carica — [griechisch lateinisch], neuweltliche Pflanzengattung mit rd. 40 Arten, darunter der Melonenbaum. Der Milchsaft der Art Carica papaya enthält ein stark eiweißverdauendes Enzym (Papain, Papayotin), das als Wurmmittel dient, ferner ein Alkaloid… … Universal-Lexikon
cărică — CĂRÍCĂ s. v. rotiţă. Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime cărícă (căríci), s.f. – Rotiţă. Mag. karika (DAR). În Trans. Trimis de blaurb, 14.11.2008. Sursa: DER … Dicționar Român
carica — cȁrica ž DEFINICIJA 1. vladarica carevine 2. careva žena 3. v. car (2) [matematika je carica znanosti] ETIMOLOGIJA vidi car … Hrvatski jezični portal