impun

См. также в других словарях:

• impune — IMPÚNE, impún, vb. III. 1. tranz. A face ca o idee, o măsură, o directivă etc. să fie acceptate şi urmate; a face necesară îndeplinirea unei acţiuni; a constrânge pe cineva să accepte, să facă ceva; a obliga. 2. intranz. A insufla cuiva respect,… …   Dicționar Român

• egalitate — EGALITÁTE, egalităţi, s.f. 1. Faptul de a fi egal, stare a două sau a mai multor lucruri egale între ele. ♦ Uniformitate, uniformizare. ♦ (Sport) Situaţie în care mai mulţi participanţi realizează acelaşi număr de puncte în cadrul aceluiaşi… …   Dicționar Român

• concluzie — CONCLÚZIE, concluzii, s.f. 1. Încheiere a unui şir de judecăţi; gândire dedusă dintr o serie de argumente sau constatări. ♦ Judecată nouă care rezultă din alte judecăţi date şi al cărei adevăr depinde de adevărul judecăţilor date. 2. Ultima parte …   Dicționar Român

• convenienţă — CONVENIÉNŢĂ, convenienţe, s.f. (Mai ales la pl.) Regulă de purtare impusă de o anumită societate; uzanţă. ♢ loc. adj. De convenienţă = făcut numai pentru a respecta anumite forme sociale, anumite interese; de formă. ♦ Căsătorie de convenienţă =… …   Dicționar Român

• dictat — DICTÁT, dictate, s.n. Act prin care un stat impune altui stat condiţii împotriva voinţei acestuia. – Din germ. Diktat. Trimis de claudia, 13.09.2007. Sursa: DEX 98  dictát s. n., pl. dictáte Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar… …   Dicționar Român

• impúne — vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. impún; conj. prez. 3 sg. şi pl. impúnã; ger. impunấnd …   Romanian orthography

• chirurgie — CHIRURGÍE s.f. Ramură a medicinii care tratează bolile cu ajutorul operaţiilor. ♢ Mică chirurgie = parte a chirurgiei consacrată intervenţiilor chirurgicale mai uşoare, care nu impun spitalizare. Chirurgie genetică = transplant de gene. [var.:… …   Dicționar Român

• mitologie — MITOLOGÍE, mitologii, s.f. Totalitatea miturilor create de un popor sau de un grup de popoare înrudite. ♦ Disciplină care se ocupă cu explicarea, compararea şi clasificarea miturilor, cu originea şi evoluţia lor etc. – Din fr. mythologie, lat.… …   Dicționar Român

• naiv — NAÍV, Ă, naivi, e, adj. (Despre oameni; adesea adverbial şi substantivat) 1. Lipsit de experienţă şi de prefăcătorie, simplu, natural, credul şi sincer. ♦ Care arată, denotă naivitate (1). 2. (peior.) Lipsit de judecată matură. ♦ Care arată,… …   Dicționar Român

• plutocraţie — PLUTOCRAŢÍE, plutocraţii, s.f. Formă de guvernare în care puterea de stat este concentrată în mâinile celor mai bogaţi. ♦ Totalitatea persoanelor care, cu ajutorul averii, impun plutocraţia (1). – Din fr. ploutocratie, germ. Plutokratie. Trimis… …   Dicționar Român

• separat — SEPARÁT, Ă, separaţi, te, adj. Care se găseşte izolat, care nu comunică, nu se confundă cu alţii, nu e în legătură cu alţii; deosebit; care a fost izolat dintr un complex. ♢ Pace separată = pace pe care o încheie un stat în mod izolat, fără… …   Dicționar Român