Перевод: со всех языков на все языки

со всех языков на все языки

ha+una+bella+voce

  • 101 sustento

    sustento, āvi, ātum, 1, v. freq. a. [sustineo], to hold up or upriqht, to uphold, support, prop, sustain (syn. sustineo).
    I.
    Lit. (only poet. and in post-Aug. prose):

    multos per annos Sustentata ruet moles et machina mundi,

    Lucr. 5, 96: Hercule quondam [p. 1822] Sustentante polum, Claud. Laud. Stil. 2, 143:

    Alcanor fratrem ruentem Sustentat dextrā,

    Verg. A. 10, 339:

    in Tiberim abjectum,

    Plin. 8, 40, 61, § 145:

    naufraga sustentant... vela (i. e. navem) Lacones,

    Claud. B. Gild. 222; cf.:

    aegre seque et arma sustentans,

    Curt. 8, 4, 15.—
    B.
    To bear, wear:

    catenas,

    Vop. Aur. 34.—
    II.
    Trop., to keep up, uphold, sustain, maintain, support, bear, uplift, preserve (class. and freq.).
    A.
    In gen.:

    exsanguem jam et jacentem (civitatem),

    Cic. Rep. 2, 1, 2; cf.:

    rem publicam,

    id. Mur. 2, 3:

    imbecillitatem valetudinis tuae sustenta et tuere,

    id. Fam. 7, 1, 5:

    valetudo sustentatur notitiā sui corporis,

    id. Off. 2, 24, 86; Vell. 2, 114, 1:

    Terentiam, unam omnium aerumnosissimam, sustentes tuis officiis,

    Cic. Att. 3, 23, 5:

    tu velim tete tuā virtute sustentes,

    id. Fam. 6, 4, 5:

    me una consolatio sustentat, quod, etc.,

    id. Mil. 36, 100:

    per omnis difficultates animo me sustentavi,

    Quint. 12, prooem. §

    1: litteris sustentor et recreor,

    Cic. Att. 4, 10, 1; cf.:

    praeclarā conscientiā sustentor, cum cogito, etc.,

    id. ib. 10, 4, 5:

    Pompeius intellegit, C. Catonem a Crasso sustentari,

    id. Q. Fr. 2, 3, 4:

    jurisconsultus, non suo artificio sed alieno sustentatus,

    id. de Or. 1, 56, 239:

    amicos suos fide,

    id. Rab. Post. 2, 4:

    si qua spes reliqua est, quae fortium civium mentes cogitationesque sustentet,

    id. Fl. 2, 3:

    spes inopiam sustentabat,

    Caes. B. C. 3, 49:

    res publica magnis meis laboribus sustentata,

    Cic. Mur. 2, 3:

    Venus Trojanas sustentat opes,

    Verg. A. 10, 609:

    multa virum meritis sustentat fama tropaeis,

    upholds, id. ib. 11, 224:

    Arminius manu, voce, vulnere sustentabat pugnam,

    kept up, maintained, Tac. A. 2, 17:

    aciem,

    id. ib. 1, 65 fin.; id. H. 2, 15.—
    B.
    In partic.
    1.
    To support, sustain, maintain, preserve by food, money, or other means:

    familiam,

    Ter. Ad. 3, 4, 36:

    cum esset silvestris beluae sustentatus uberibus,

    Cic. Rep. 2, 2, 4:

    idem (aër) spiritu ductus alit et sustentat animantis,

    id. N. D. 2, 39, 101:

    qui se subsidiis patrimonii aut amicorum liberalitate sustentant,

    id. Prov. Cons. 5, 12:

    eo (frumento) sustentata est plebs,

    Liv. 2, 34, 5:

    sustentans fovensque,

    Plin. Ep. 9, 30, 3:

    saucios largitione et curā,

    Tac. A. 4, 63 fin.:

    animus nullā re egens aletur et sustentabitur isdem rebus, quibus astra sustentantur et aluntur,

    Cic. Tusc. 1, 19, 43; cf.:

    furtim rapta sustentat pectora terra,

    refreshes, Stat. Th. 6, 875:

    parsimoniam patrum suis sumptibus,

    Cic. Cael. 16, 38:

    tenuitatem alicujus,

    id. Fam. 16, 21, 4:

    egestatem et luxuriem domestico lenocinio sustentavit,

    id. Red. Sen. 5, 11:

    Glycera venditando coronas sustentaverat paupertatem,

    Plin. 35, 11, 40, § 125; cf.:

    ut milites pecore ex longinquioribus vicis adacto extremam famem sustentarent,

    Caes. B.G. 7, 17.—Mid.:

    mutando sordidas merces sustentabatur,

    supported himself, got a living, Tac. A. 4, 13; for which in the act. form: Ge. Valuistin' bene? Pa. Sustentavi sedulo, I have taken good care of myself, have kept myself in good case, Plaut. Stich. 4, 2, 8; cf. impers. pass.: Ge. Valuistin' usque? Ep. Sustentatum'st sedulo, id. ib. 3, 2, 14. —
    2.
    To keep in check, hold back, restrain:

    milites, paulisper ab rege sustentati, paucis amissis profugi discedunt,

    Sall. J. 56, 6; cf. aciem, Auct. B. Afr. 82: aquas, Auct. Cons. Liv. 221. —
    3.
    To bear, hold out, endure, suffer (rare but class.;

    syn.: fero, patior): miserias plurimas,

    Plaut. Capt. 5, 1, 3:

    moerorem doloremque,

    Cic. Pis. 36, 89. — Absol. (sc. morbum), Suet. Tib. 72:

    procellas invidiae,

    Claud. in Eutr. 1, 265:

    aegre is dies sustentatur,

    Caes. B. G. 5, 39:

    quorum auxiliis atque opibus, si qua bella inciderint, sustentare consuerint,

    id. ib. 2, 14 fin.—Impers. pass.:

    aegre eo die sustentatum est,

    a defence was made, Caes. B. G. 2, 6:

    hostem,

    Tac. A. 15, 10 fin.:

    bellum,

    Vell. 2, 104, 2: impetus legionum, Auct. B. Hisp. 17, 3. — Absol.:

    nec, nisi in tempore subventum foret, ultra sustentaturi fuerint,

    Liv. 34, 18, 2. —
    4.
    To put off, defer, delay (Ciceron.;

    syn. prolato): rem, dum, etc.,

    Cic. Fam. 13, 64, 1:

    aedificationem ad tuum adventum,

    id. Q. Fr. 2, 7:

    id (malum) opprimi sustentando ac prolatando nullo pacto potest... celeriter vobis vindicandum est,

    id. Cat. 4, 3, 6; cf. Ov. R. Am. 405.

    Lewis & Short latin dictionary > sustento

  • 102 veto

    vĕto, ŭi, ĭtum, 1 (old form vŏto:

    votes,

    Plaut. Trin. 2, 4, 56:

    votitus,

    id. As. 4, 1, 44; cf. Non. 45, 4; perf. ( poet. and late Lat.) vetavit, Pers. 5, 90:

    vetati sunt,

    Vulg. Act. 16, 6), v. a. [etym. dub.], not to suffer a thing to take place, not to permit, to advise against, oppose, forbid, prohibit a thing; and, with a personal object, not to permit one to do a thing, to prevent or hinder him from doing it, not to grant, to forbid him a thing, etc. (syn.: interdico, inhibeo); constr. most freq. with acc. and inf., less freq. with the simple inf., the simple acc., with ut, ne, or the simple subj., or absol.
    I.
    In gen.
    a.
    With acc. and inf.:

    lex peregrinum vetat in murum ascendere,

    Cic. de Or. 2, 24, 100; cf.:

    quae (lex naturae) vetat ullam rem esse cujusquam, nisi ejus, qui tractare et uti sciat,

    id. Rep. 1, 17, 27:

    ab opere legatos Caesar discedere vetuerat,

    Caes. B. G. 2, 20:

    rationes a te collectae vetabant, me rei publicae penitus diffidere,

    Cic. Fam. 5, 13, 3:

    ridentem dicere verum Quid vetat?

    Hor. S. 1, 1, 25:

    non me ulla vetabunt Frigora Parthenios canibus circumdare saltus,

    Verg. E. 10, 56:

    hos vetuit me numerare timor,

    Prop. 2, 29 (3, 27), 4;

    2, 32 (3, 30), 8: cum leges duo ex unā familiā non solum magistratus creari vetarent, sed, etc.,

    Caes. B. G. 7, 33:

    castra... vallo muniri vetuit,

    id. B. C. 1, 41:

    quae (lex) de capite civis Romani nisi comitiis centuriatis statui vetaret,

    Cic. Rep. 2, 36, 61.— Pass.:

    cum equites Romani flere pro me edictis vetarentur,

    Cic. Red. Quir. 5, 13:

    sterni vetabere terrā,

    Luc. 4, 647:

    Nolani muros portasque adire vetiti,

    Liv. 23, 16, 9:

    redemptoribus vetitis frumentum parare,

    id. 34, 9, 12:

    ut a praefecto morum Hasdrubal cum eo vetaretur esse,

    Nep. Ham. 3, 2; Luc. 6, 470; 7, 371.—
    b.
    With ut, ne, or the simple subj. ( poet.):

    sive jubebat, Ut faceret quid, Sive vetabat,

    Hor. S. 1, 4, 124:

    edicto vetuit, ne quis se praeter Apellen Pingeret,

    id. Ep. 2, 1, 239; id. S. 2, 3, 187:

    vetabo, qui Cereris sacrum Vulgarit arcanae, sub isdem Sit trabibus,

    id. C. 3, 2, 26; Tib. 2, 6, 36.—
    c.
    With quin (ante- and postclass. and rare):

    nemo hinc prohibet nec votat, Quin quod palam'st venale, emas,

    Plaut. Curc. 1, 1, 33; Sen. Contr. 1, praef. 17.—
    d.
    With quominus (rare):

    at haec (sapientiā) nullā re, quo minus se exerceat, vetari potest,

    Sen. Ep. 95, 8.—
    e.
    With inf. ( poet.):

    tabulae peccare vetantes,

    Hor. Ep. 2, 1, 23:

    nec laevus vetet ire picus,

    id. C. 3, 27, 15:

    unde proferre pedem pudor vetet,

    id. A. P. 135; cf. id. C. 1, 6, 10; Mart. 6, 91, 1: quid vetat? with a foll. inf., Hor. S. 1, 10, 56; Ov. Am. 3, 7, 35; id. F. 1, 295.— Impers.:

    ait esse vetitum intro ad eram accedere,

    Ter. Phorm. 5, 6 (7), 24.—
    f.
    With acc.
    (α).
    Of the thing:

    quia bella vetabat,

    Verg. A. 2, 84:

    nec majora veto,

    Ov. F. 2, 541: quid jubeatve vetetve, id. M. [p. 1983] 11, 493:

    iter mediis natura vetabat Syrtibus,

    Luc. 9, 301:

    tristia damna vetabo,

    Stat. S. 3, 1, 173: Val. Fl. 8, 304:

    solem vetuit Delia tardior,

    Sen. Herc. Oet. 150:

    quercus Phoebum vetat,

    keeps off, id. ib. 1624.— Pass.:

    fossam praeduxit, quā incerta Oceani vetarentur,

    Tac. A. 11, 20:

    (ludere) vetitā legibus aleā,

    Hor. C. 3, 24, 58:

    vetiti hymenaei,

    Verg. A. 6, 623:

    vetitae terrae,

    Ov. Tr. 1, 4, 21:

    factum vetitum,

    Plin. Ep. 4, 9, 17:

    vetito ponto,

    Sen. Herc. Oet. 1585.—
    (β).
    Of the person:

    cum Graecos facerem Versiculos, vetuit me tali voce Quirinus, etc.,

    Hor. S. 1, 10, 32:

    quos vetat igne Creon,

    keeps off, Stat. Th. 12, 558.— Pass.:

    acta agimus: quod vetamur vetere proverbio,

    Cic. Lael. 22, 85; cf.:

    vetustissimi mortalium nihil per metum vetabantur,

    Tac. A. 3, 26:

    propter eandem causam facere debebimus, propter quam vetamur,

    Quint. 4, 1, 65:

    quippe vetor fatis,

    Verg. A. 1, 39:

    mathematici, genus hominum, quod in civitate nostrā et vetabitur semper et retinebitur,

    Tac. H. 1, 22.—
    g.
    Absol.:

    lex omnis aut jubet aut vetat,

    Quint. 7, 5, 5: optat supremo collocare Sisyphus In monte saxum;

    sed vetant leges Jovis,

    Hor. Epod. 17, 69:

    res ipsa vetat,

    Ov. M. 10, 354:

    a patria pelago vela vetante datis,

    id. H. 13, 128; 13, 131.—
    II.
    In partic.: veto, I forbid it, I protest; the word with which the tribunes of the people declared their protest against any measure of the Senate or of the magistrates, Liv. 3, 13, 6; 6, 35, 9; Suet. Tib. 2 fin.:

    ut vim fieri vetarent,

    Gell. 13, 12, 9.—Of the protest of the praetor against any unlawful measure, Cic. Caecin. 13, 36; Dig. 42, 1, 14. —And in the lang. of augury:

    vetat haruspex,

    Ter. Phorm. 4, 4, 28:

    volucres,

    Cic. Div. 2, 38, 80:

    si vetet auspicium,

    Ov. F. 6, 764.—Hence, vĕtĭtum, i, n.
    A.
    That which is forbidden or prohibited, a forbidden or prohibited thing:

    nitimur in vetitum semper cupimusque negata,

    Ov. Am. 3, 4, 17:

    sed jam de vetito quisque parabat opes,

    id. F. 5, 282:

    venerem In vetitis numerant,

    id. M. 10, 435:

    crebrescit occultis primum sermonibus, ut vetita solent,

    Tac. A. 2, 39:

    agebat quaedam vetita legibus,

    Amm. 28, 6, 3.—
    B.
    A prohibition, protest:

    jussa ac vetita populorum,

    Cic. Leg. 2, 4, 9; 3, 3, 10:

    quae contra vetitum discordia?

    Verg. A. 10, 9; Suet. Caes. 43.

    Lewis & Short latin dictionary > veto

  • 103 forza

    1. f.
    1) (anche fis. e fig.) сила

    proclamò con forza la propria innocenza — он категорически заявил, что невиновен

    2) (pl. milit.) силы, войска
    3) (mare) балл (m.)
    2. interiez.

    forza ragazzi! — жмите, ребята!

    forza Inter! — давай, Интер!

    3.

    per forza — a) поневоле (неохотно); b) (a viva forza) насильно, силой; силком, из под палки

    a tutta forza — a) изо всех сил; b) на полную мощность (полным ходом)

    a forza di urlare ha perso la voce — он так кричал, что охрип

    per forza o per amore — так или иначе (не мытьём так катаньем; волей-неволей)

    "Sei dimagrito!" "Per forza!" — - Ты похудел! - Неудивительно! (Поневоле похудеешь!)

    "Dormi poco!" "Per forza, devo lavorare!" — - Ты мало спишь! - Что поделаешь, работы много!

    fatti forza! — мужайся! (не падай духом!, смелее!)

    il decreto ha forza di legge — (giur.) декрет имеет силу закона

    Forza Italia — партия "Вперёд, Италия!"

    4.

    Il nuovo dizionario italiano-russo > forza

  • 104 чудесный

    [čudésnyj] agg. (чудесен, чудесна, чудесно, чудесны)
    1) (чудный) meraviglioso, stupendo, eccellente

    Новый русско-итальянский словарь > чудесный

  • 105 -L950

    a) быть сведущим, опытным, быть докой:

    Naturalmente me ne aveva parlato sotto voce, perché pare che lui la sappia lunga sul conto di questo mio vecchio collega d'ufficio. (T. Varni, «Memorie di Eugenio Bravetti»)

    Само собой разумеется, говорил он это полушепотом, потому что, кажется, он кое-что знает об этом моем товарище по службе.

    Ma io la sapevo lunga, sul conto suo, e riconoscevo subito la marca di fabbrica di tutte quelle vanterie. (E. Morante, «L'isola di Arturo»)

    Но я-то его видел насквозь и прекрасно понимал, что все это было пустое хвастовство.

    Mario assunse l'aria di chi la sa lunga. (C. Cassola, «La ragazza di Bube»)

    Марио напустил на себя вид человека, умудренного опытом.

    (Пример см. тж. - B869).
    b) быть хитрым, быть себе на уме:

    Lelio. — Io credo che avesse perduto la parola, perché non voleva parlare. Oh, queste donne la sanno lunga. (C. Goldoni, «La finta ammalata»)

    Лелио. — Думаю, что она потеряла дар речи, потому что не хотела говорить. Ох, эти женщины, они себе на уме!

    — Ora vedo che la sai più lunga di me. Tu sei la moglie che mi ci vuole. Io ti piglio, ma a un patto: che non ti devi in nessun caso impicciare dei fatti miei. Accettato?. (A. Baldini, «La strada delle meraviglie»)

    — Теперь я вижу, что ты похитрее меня. Такая жена не нужна. Я женюсь на тебе, но с одним условием: ты ни в коем случае не должна вмешиваться в мои дела. Согласна?

    Dolcemascolo, che la sapeva lunga, s'era vestito da domenica, e bello raso... appariva più del solito, prosperoso e signorile, con un certo viso latte e sangue, ch'era una bellezza a vedere. (L. Pirandello, «Novelle per un anno»)

    Дольчемасколо, хитрец, из хитрецов, оделся по-воскресному, хорошенько выбрился. Как никогда он казался процветающим и вальяжным. Лицо — кровь с молоком. Посмотреть на него — одно удовольствие.

    Ma don Fabrizio e Tancredi la sapevano più lunga: conoscevano don Calogero, conoscevano la Bella Bestia di sua moglie, l'incredibile trascuratezza della casa di quel riccone. (G. Tomasi di Lampedusa, «Il Gattopardo»)

    Но дон Фабрицио и Танкреди были более дальновидны. Они знали дона Калоджеро, знали его красивую, но совершенно невежественную жену, знали о страшном беспорядке, царившем в доме этого богача.

    Frasario italiano-russo > -L950

См. также в других словарях:

  • Gianni Bella — (derecha) Datos generales Nacimiento 14 de marzo de 1946 Or …   Wikipedia Español

  • Azzurro/Una carezza in un pugno — Azzurro/Una carezza in un pugno …   Википедия

  • dono — / dono/ s.m. [lat. dŏnum ] (pl. doni, ant. le dónora ). 1. a. [il donare: fare un d. ; dare una cosa in d. ] ▶◀ donazione, elargizione, (lett.) largizione, offerta, omaggio, regalo. b. (estens.) [la cosa donata: dare, ricevere un d. ] ▶◀ cadeau,… …   Enciclopedia Italiana

  • Sonata en si menor (Liszt) — Una de las páginas del manuscrito original de la Sonata en Si menor. La Sonata para piano en si menor, S.178, es una composición musical para piano solo escrita por Franz Liszt. Está considerada como una de las más grandes piezas para piano y… …   Wikipedia Español

  • Callìope —    una delle nove Muse. Presiedeva alla poesia epica e all elegia. Era rappresentata giovane e bella, coronata d alloro e nell atto di scrivere con lo stilo su tavolette cerate, oppure di svolgere un rotolo di pergamena. Il nome significa: dalla… …   Dizionario dei miti e dei personaggi della Grecia antica

  • uno — [lat. ūnus ] num. card. ■ agg. 1. a. [che è pari a una unità: il paese dista un chilometro ]. b. [che è pari alla prima unità di una serie: il numero u. della fila ; l articolo u. della Costituzione ] ▶◀ primo. ● Espressioni: fig., numero uno… …   Enciclopedia Italiana

  • Севильский цирюльник (опера) — У этого термина существуют и другие значения, см. Севильский цирюльник (значения). Опера Севильский цирюльник Il Barbiere di Siviglia Эскиз театрального костюма Фигаро для постановки оперы Россини «Севильский цирюльник» …   Википедия

  • Alma Gêmea — Alma Gemela País originario Brasil Canal Rede Globo Horario de transmisión 18h …   Wikipedia Español

  • passare — {{hw}}{{passare}}{{/hw}}A v. intr.  ( aus. essere ) 1 Percorrere il tratto o lo spazio che separa due luoghi, andando dall uno all altro | Transitare, spec. senza fermarsi: passare per la strada, attraverso i campi; l aria passa per i bronchi |… …   Enciclopedia di italiano

  • Nico Fidenco — (nacido el 24 de enero de 1933 en Roma) es el nombre artístico del cantautor italiano cuyo nombre real es: Domenico Colarossi Contenido 1 Datos biográficos 2 Curiosidades 3 Sus grabaciones …   Wikipedia Español

  • correre — cór·re·re v.intr. e tr. (io córro) FO 1a. v.intr. (avere) di persona o animale: andare, muoversi velocemente, spec. con un passo tale per cui per un istante nessuno dei piedi o delle zampe tocca terra: correre velocemente, ho corso per prendere l …   Dizionario italiano

Поделиться ссылкой на выделенное

Прямая ссылка:
Нажмите правой клавишей мыши и выберите «Копировать ссылку»