culminaţie

См. также в других словарях:

• culminaţie — CULMINÁŢIE, culminaţii, s.f. Trecere a unui astru la meridianul unui loc. ♢ Punct de culminaţie = punctul cel mai înalt deasupra orizontului atins de un astru pe bolta cerească. – Din fr. culmination. Trimis de LauraGellner, 31.07.2004. Sursa:… …   Dicționar Român

• culmina — CULMINÁ, pers. 3 culmineáză, vb. I. intranz. 1. (Despre aştri) A atinge punctul de culminaţie. 2. fig. A atinge stadiul cel mai înalt al unei situaţii, a ajunge la apogeu. – Din fr. culminer, lat. culminare. Trimis de LauraGellner, 31.07.2004.… …   Dicționar Român

• apogeu — APOGÉU, apogee, s.n. 1. Punct culminant în dezvoltarea unui fenomen, a unei acţiuni etc. 2. Punctul cel mai depărtat de pământ la care se află un astru pe orbita sa. – Din fr. apogée. Trimis de ana zecheru, 15.09.2008. Sursa: DEX 98  Apogeu ≠… …   Dicționar Român

• culme — CÚLME, culmi, s.f. 1. Partea cea mai de sus, prelungită orizontal, a unui munte sau a unui deal; vârf, culmiş. ♦ Punctul cel mai înalt în drumul parcurs de un corp ceresc. 2. fig. Gradul cel mai înalt la care se poate ajunge; apogeu. ♦ expr.… …   Dicționar Român

• culminare — CULMINÁRE, culminări, s.f. Acţiunea de a culmina şi rezultatul ei. – v. culmina. Trimis de LauraGellner, 13.09.2007. Sursa: DEX 98  CULMINÁRE s. v. culminaţie. Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime  culmináre s. f., g. d. art.… …   Dicționar Român

• culminaţiune — CULMINAŢIÚNE s.f. v. culminaţie. Trimis de LauraGellner, 13.09.2007. Sursa: DN …   Dicționar Român

• dramatic — DRAMÁTIC, Ă, dramatici, ce, adj. 1. Care ţine de dramă sau de teatru, privitor la dramă sau la teatru. ♢ Artă dramatică = ansamblu de principii privitoare la interpretarea (interpreta) şi la punerea în scenă a unui spectacol, a unei piese. Artist …   Dicționar Român

• învârfare — învârfáre s.f. (înv.) culminaţie, vârf, culme. Trimis de blaurb, 21.06.2006. Sursa: DAR …   Dicționar Român