-
1 kopulacja
cópula -
2 spójka
cópula -
3 kopule
f stav. cópulaf cúpulam stav. cimboriom stav. cimborrio -
4 kupole
f stav. cópulaf cúpulam stav. cimboriom stav. cimborriom dombom domo -
5 páření
f biol. cópulam apareamiento -
6 pojímání
f biol. cópula -
7 spojení
Am empatemf Am atingenciaf Am ligaf tech. combinaciónf tech. inserciónf tech. juntaf tech. uniónf acumulaciónf adeherenciaf agrupaciónf alianzaf aligaciónf anudaduraf articulaciónf ataduraf coligaciónf coligaduraf comisuraf comunicaciónf concadenaciónf concatenaciónf conjunciónf copulaciónf cópulaf enlazaduraf junturaf ligaciónf ligaduraf ligazónf maridanzaf reuniónf trabaduraf trabazónf unificaciónf vinculaciónm el. cierrem i přen. ensamblajem tech. brazom tech. encastrem tech. enlacem tech. ensambladom tech. ensamblem acomplamientom acoplem acoplom acordamientom afianzamientom agrupamientom ajustem aligamientom anudamientom ayuntamientom coligamientom complejom concadenamientom contactom encajem engarcem enlazamientom entablem eslabonamientom ligamientom nexom samblajem serviciom vínculotech. empalme -
8 spona
f anat. sinfisaxisf anat. sínfisisf CR gacillaf jaz. cópulaf jaz. ligaduraf zool. suturaf abrazaderaf ataduraf comisuraf cunaf garraf hebillaf trabillam Ar pinchem tech. grilletem acoplom afianzamientom agrafem bollónm brochem pasador -
9 svazek
f adeherenciaf alianzaf ataduraf cópulaf familiaf manojeraf prisiónf vinculaciónm Am bojotem Co guangom el. bancom atadom cuerpom empaquetadom fascículom grupom manojom nexom tomom volumenm vínculo
См. также в других словарях:
copulă — CÓPULĂ, copule, s.f. 1. Cuvânt de legătură. 2. Verb copulativ. 3. Cuvânt care leagă subiectul de predicat. – Din fr. copule, lat. copula. Trimis de IoanSoleriu, 20.05.2004. Sursa: DEX 98 CÓPULĂ s. (gram.) verb copulativ. Trimis de siveco, 05.08 … Dicționar Român
cópula — f. med. Ligadura o atadura de una cosa con otra. ⊆ anat. Parte u órgano que conecta. ⊆ sex. Coito. Medical Dictionary. 2011 … Diccionario médico
COPULA — apud Capitolin. Maximino Iuniore, c. 1. Dextrocherium cum copula de hyacinthis quatuor etc. ea pars dextrocherii est. quâ iungitur et copulatur; vel taenia potius utrâque dextrocherii parte pendens, quâ dextrocherium alligabatur. Gloss. Copula,… … Hofmann J. Lexicon universale
Copula — ist ein Begriff aus der Mathematik, siehe Copula (Mathematik) aus der Linguistik, siehe Kopula aus der Musik, siehe Copula (Musik) Diese Seite ist eine Begriffsklärung zur Unterscheidung mehrerer … Deutsch Wikipedia
copula — copulá vb., ind. prez. 3 sg. şi pl. copuleáză Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic COPULÁ vb. I. refl. A se împreuna, a se acupla. [< fr. copuler] … Dicționar Român
cópula — sustantivo femenino 1. Unión de una cosa con otra: De la cópula de los dos gametos se origina la célula huevo. 2. Unión sexual del macho y la hembra: Antes de la cópula en muchas especies animales el macho realiza un largo galanteo a la hembra.… … Diccionario Salamanca de la Lengua Española
copula — / kɔpula/ s.f. [dal lat. copula legame, congiunzione ]. 1. (fisiol.) [congiungimento sessuale] ▶◀ accoppiamento, amore, amplesso, coito, congiunzione (carnale), (non com.) copulazione, rapporto (sessuale), (volg.) scopata. 2. (gramm.) [elemento… … Enciclopedia Italiana
copula — linking verb, 1640s, from L. copula that which binds, rope, band, bond (see COPULATE (Cf. copulate)) … Etymology dictionary
cópula — s. f. 1. Relação ou ato sexual. = COITO, CONCÚBITO, COPULAÇÃO 2. União, junção. 3. [Gramática] Verbo que une o sujeito ao nome predicativo do sujeito. = VERBO COPULATIVO ‣ Etimologia: latim copula, ae, laço, correia, gancho, união, casamento … Dicionário da Língua Portuguesa
Copula — Cop u*la, n. [L., bond, band. See {Couple}.] 1. (Logic & Gram.) The word which unites the subject and predicate. [1913 Webster] 2. (Mus.) The stop which connects the manuals, or the manuals with the pedals; called also {coupler}. [1913 Webster] … The Collaborative International Dictionary of English
Copŭla — (lat.), 1) Band, Verbindung; so C. carnalis, fleischliche Vermischung, od. die Verwandtschaft[432] od. Schwägerschaft, welche durch den Beischlaf erfolgt; 2) (Gramm.), der Satztheil, welcher das Subject mit dem Prädicat verbindet; sie ist… … Pierer's Universal-Lexikon