-
1 cooperculum
cooperculum, (cōperculum), ī, n. (cooperio) = πωμάτιον, πῶμα (Gloss.), der Deckel, c. ollae, Plin.: pyxidis, Apul.: cooperculo capuli remoto, Apul.
-
2 cooperculum
cooperculum, (cōperculum), ī, n. (cooperio) = πωμάτιον, πῶμα (Gloss.), der Deckel, c. ollae, Plin.: pyxidis, Apul.: cooperculo capuli remoto, Apul.Ausführliches Lateinisch-deutsches Handwörterbuch > cooperculum
-
3 capulus
capulus, ī, m. (capio, s. Serv. Verg. Aen. 6, 222), I) der Sarg, cooperculum capuli, Apul.: capuli decus, v. einem Greise, Plaut.: capulo vicinus od. proximus (v. Greise), dem Sarge (Grabe) nahe, Serv. u. Non.: ire ad capulum, zu Grabe gehen, Lucr. – II) = λαβή, der Griff, die Handhabe, A) im allg.: falcis, Col.: sceptri, Ov.: aratri, die Pflugsterze, Ov. – B) insbes.: 1) der Griff des Schwertes, Dolches, das Gefäß, Cic. u.a.: c. gladii, pugionis, Suet.: ensium capuli, Solin.: manum ad capulum referre (legen), Tac. u. Petr.: Nbf. capulum, ī, n., Paul. ex Fest. 61, 12. – übtr., vom männl. Glied, cap. coleorum, der Hodengriff, Priap. 25, 7: u. absol., Plaut. Cas. 909. – 2) (Nbf. capulum, ī, n.) das Fangseil, der Lasso, Isid. 20, 16, 5.
-
4 coperculum
cōperculum, s. cooperculum.
-
5 capulus
capulus, ī, m. (capio, s. Serv. Verg. Aen. 6, 222), I) der Sarg, cooperculum capuli, Apul.: capuli decus, v. einem Greise, Plaut.: capulo vicinus od. proximus (v. Greise), dem Sarge (Grabe) nahe, Serv. u. Non.: ire ad capulum, zu Grabe gehen, Lucr. – II) = λαβή, der Griff, die Handhabe, A) im allg.: falcis, Col.: sceptri, Ov.: aratri, die Pflugsterze, Ov. – B) insbes.: 1) der Griff des Schwertes, Dolches, das Gefäß, Cic. u.a.: c. gladii, pugionis, Suet.: ensium capuli, Solin.: manum ad capulum referre (legen), Tac. u. Petr.: Nbf. capulum, ī, n., Paul. ex Fest. 61, 12. – übtr., vom männl. Glied, cap. coleorum, der Hodengriff, Priap. 25, 7: u. absol., Plaut. Cas. 909. – 2) (Nbf. capulum, ī, n.) das Fangseil, der Lasso, Isid. 20, 16, 5. -
6 coperculum
cōperculum, s. cooperculum.Ausführliches Lateinisch-deutsches Handwörterbuch > coperculum
См. также в других словарях:
cooperculum — co·oper·cu·lum … English syllables
cooperculum — … Useful english dictionary
couvercle — [ kuvɛrkl ] n. m. • v. 1160; lat. cooperculum, de cooperire « couvrir » 1 ♦ Partie d un récipient, pièce mobile qui s adapte à l ouverture pour le fermer. Couvercle d une boîte, d un coffre, d une valise. Couvercle à charnière. Lever, soulever,… … Encyclopédie Universelle
couvercle — (kou vèr kl ) s. m. Ce qui est pour couvrir et fermer. Le couvercle d une boîte, d un pot, d une marmite. • Polyphème referme la porte sur nous avec cet horrible rocher qu il remue avec la même aisance que si c eût été le couvercle d un… … Dictionnaire de la Langue Française d'Émile Littré
UMBILICUS — quoe iliorum umbo, Isidor. ad libros a Romanis translatus est. Libris enim materiam coretx olim, papyrus, carbasus, ovilla tergora, lintei, plumbum, et alia suppeditârunt, ut cuilibet animadvertere promptum est. Vide supra. Iidem quod circum… … Hofmann J. Lexicon universale
couvercle — Couvercle, Operculum, Cooperculum, Integumentum, Orbis. Couvercle d un chapiteau, Abacus. Couvrir d un couvercle, Operculare … Thresor de la langue françoyse
-cule — suffix forming (orig. diminutive) nouns (molecule). Etymology: F cule or L culus * * * cule1 var. of cle1: animalcule; molecule; reticule. [( < F) < L culus, cula, culum; see CLE1] cule2 var. of … Useful english dictionary