-
1 возыметь
сов. книжн.возыме́ть действие — avere / produrre efficacia / effetto
возыме́ть успех — avere successo
возыме́ть намерение — avere l'intenzione (di)
* * *vgener. concepere (намерение и т.п.), concepire (намерение и т.п.) -
2 задумать
1) ( замыслить) progettare, proporsi, concepire2) ( мысленно выбрать) pensare* * *сов.заду́мать поездку в горы — programmare un viaggio in montagna
* * *v1) gener. concepere2) liter. concepire -
3 замыслить
-
4 зачать
-
5 понимать
1) см. понять2) ( обладать пониманием) capire, intendere, intendersi3) ( иметь в виду) sottintendere, intendere4) ( толковать) interpretare* * *несов. В1) см. понятьпонима́ть друг друга — intendersi, capirsi
понима́ть буквально — prendere alla lettera
я не понима́ю по-итальянски — non capisco l'italiano
я понима́ю под этим... — con questo io intendo...
ты меня понимаешь? — mi capisci?; mi sono spiegato?
2) в + П ( быть сведущим) intendere vt; intendersi (di qc); capirciпонима́ть в политике — intendersi di politica
ничего не понима́ть в... — non capirci niente; non capire niente (di qc, qd); non intendersene <per niente / affatto> di qc
ты понима́ешь о чём я говорю? — mi segui?
3) о + П прост. (иметь мнение о ком-л.) giudicare vt, avere una opinione / un parere di qc, qdэто я понима́ю! — questo sì che mi piace!; formidabile!4) ( заметить) avvedersi (di qc), capire vt* * *v1) gener. apprendere, digerire, prendere, rilevare, sentire, comprendere, intendere, vedere, accorgersi (+A), aver buon naso in..., calcolare, capacitarsi, capire+, concepere, concepire, conoscere, intendersi (+I4), penetrare, raccapezzarsi (+A), rendersi conto (di q.c.) (+A), rendersi conto di (q.c.) (что-л.), rinvenirsi (+A)2) liter. raccapezzare, afferrare, cogliere, raccogliere, raccorre, ricogliere, ricorre -
6 постигать
несов. - постига́ть, сов. - пости́гнутьсм. постичь* * *v1) gener. (a qd) arrivare (кого-л.), concepere, concepire, penetrare, raccapezzare, comprendere, incogliere, incorre, percepire2) obs. imprendere3) liter. affenare
См. также в других словарях:
concepere — CONCÉPERE, conceperi, s.f. Acţiunea de a concepe; imaginare, proiectare; creare, zămislire. – v. concepe. Trimis de m marinel, 06.02.2004. Sursa: DEX 98 CONCÉPERE s. 1. v. inventare. 2. v. redactare. 3. v. preconizare. 4. v. concepţie … Dicționar Român
concepere — v. concepire … Enciclopedia Italiana
concepere — con·cè·pe·re v.tr. (io concèpo) LE var. → concepire … Dizionario italiano
ornamentică — ORNAMÉNTICĂ s.f. 1. Mod specific unui popor sau unui stil de a concepe şi a dispune ornamentele în arhitectură şi în arta aplicată. 2. Totalitatea motivelor ornamentale specifice unui popor sau unui stil. 3. (muz.) Totalitatea sunetelor care… … Dicționar Român
zămislire — ZĂMISLÍRE, zămisliri, s.f. (înv. şi reg.) Acţiunea de a (se) zămisli; concepere; naştere, reproducere, înmulţire. – v. zămisli. Trimis de spall, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 ZĂMISLÍRE s. v. concepere, concepţie, naş tere, parturiţie, procreare,… … Dicționar Român
concevoir — (kon se voir), je conçois, tu conçois, il conçoit, nous concevons, vous concevez, ils conçoivent ; je concevais ; je conçus ; je concevrai ; je concevrais ; conçois, concevez, qu ils conçoivent ; que je conçoive, que tu conçoives, qu il conçoive … Dictionnaire de la Langue Française d'Émile Littré
concepire — con·ce·pì·re v.tr. 1. AU di donna o di femmina di animale: generare un nuovo essere attraverso la fecondazione: ha concepito due gemelli | LE estens., con riferimento alle piante e al terreno: l altra terra, secondo ch è degna | per sé o per suo… … Dizionario italiano
concepţie — CONCÉPŢIE, concepţii, s.f. 1. Felul de a vedea sau ansamblu de păreri, de idei cu privire la probleme filozofice, ştiinţifice, tehnice, literare etc. ♢ Concepţie despre lume = ansamblu de reprezentări şi de idei despre lumea înconjurătoare, care… … Dicționar Român
creare — CREÁRE, creări, s.f. Acţiunea de a crea; întemeiere, înfiinţare; inventare. [pr.: cre a ] – v. crea. Trimis de LauraGellner, 05.09.2008. Sursa: DEX 98 CREÁRE s. 1. v. inventare. 2. v. făurire. 3. (bis.) facere, zidire, ( … Dicționar Român
gestantă — gestántă adj. f., pl. gestánte Trimis de siveco, 09.01.2008. Sursa: Dicţionar ortografic GESTÁNT//Ă gestantăe adj. (despre femele vivipare) Care poartă embrionul în uter (de la concepere până la naştere). /<it. gestante Trimis de siveco,… … Dicționar Român
gestaţie — GESTÁŢIE s.f. Perioadă din viaţa organismului unor femele, care ţine de la fecundarea ovulului până la naşterea fătului. – Din fr. gestation, lat. gestatio. Trimis de gall, 16.06.2002. Sursa: DEX 98 GESTÁŢIE s. (BIOL,) sarcină. (În timpul… … Dicționar Român
