-
1 a căuta ceartă
to trail one's coatto have / to wear a chip on one's shoulderto make a rod for one's own backto spoil for a fight. -
2 a căuta ceartă cu lumânarea
to be looking / asking for it.Română-Engleză dicționar expresii > a căuta ceartă cu lumânarea
-
3 a căuta ceartă cuiva
to seek / to pick a quarrel with smb.to be spoiling for a fight with smb. -
4 a reînvia o ceartă veche
to rake up an old quarrel.Română-Engleză dicționar expresii > a reînvia o ceartă veche
-
5 a semăna ceartă / nemulţumire
to sow (the seeds of) discontent.Română-Engleză dicționar expresii > a semăna ceartă / nemulţumire
-
6 când doi se ceartă al treilea câştigă
prov. two dogs strive for a bone and the third runs away with itaprox. to play both ends against the middle.Română-Engleză dicționar expresii > când doi se ceartă al treilea câştigă
-
7 mereu în ceartă
leading a cat-and-dog life. -
8 nuntă fără vorbă / ceartă şi moarte fără bănuială nu se poate
prov. where there are reeds, there is water.Română-Engleză dicționar expresii > nuntă fără vorbă / ceartă şi moarte fără bănuială nu se poate
-
9 pus pe ceartă
spoiling for a fight. -
10 în ceartă cu cineva
at odds / loggerheads / variance with smb.on bad terms with smb. -
11 a căuta gâlceava
v. \a căuta gâlceava ceartă. -
12 a căuta pricină / râcă etc.
Română-Engleză dicționar expresii > a căuta pricină / râcă etc.
-
13 a căuta râcă cuiva
См. также в других словарях:
ceartă — CEÁRTĂ, certuri, s.f. 1. Schimb de cuvinte aspre între două sau mai multe persoane; sfadă, gâlceavă. 2. (Rar) Neînţelegere, duşmănie, ură. – Din certa (derivat regresiv). Trimis de valeriu, 23.01.2009. Sursa: DEX 98 CEÁRTĂ s. 1. v. neînţelegere … Dicționar Român
Coiste Cearta Síbialta na Gaeilge — (CCSG) (Gaeltacht Civil Rights Campaign) was a campaigning organisation established in the Irish speaking Gaeltacht areas of Ireland in 1969 to highlight the decline of the Irish language and to campaign for greater rights for Irish speaking… … Wikipedia
certa — CERTÁ, cert, vb. I. 1. refl. recipr. A se lua la ceartă cu cineva, a discuta cu glas ridicat, cu aprindere; a se gâlcevi, a se ciorovăi, a se ciondăni. ♦ A rupe relaţiile de prietenie, a se învrăjbi cu cineva, a se supăra. ♢ expr. A fi certat cu… … Dicționar Român
râcă — RẤCĂ s.f. (fam.) Ceartă, sfadă. ♢ expr. A căuta (cuiva) râcă = a căuta (cuiva) ceartă, pricină. A se pune râcă (cu cineva) = a se împotrivi (cuiva) luându se la ceartă. A purta (cuiva) râcă = a duşmăni pe cineva. – Din râcăi (înv. a răcni < sl … Dicționar Român
certăreţ — CERTĂRÉŢ, EÁŢĂ, certăreţi, e, adj. (Adesea substantivat) Căruia îi place cearta, care caută ceartă; gâlcevitor, arţăgos. – Ceartă + suf. ăreţ. Trimis de valeriu, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 CERTĂRÉŢ adj., s. arţăgos, gâlcevitor, scandalagiu,… … Dicționar Român
pricină — PRÍCINĂ, pricini, s.f. 1. Cauză care determină ori explică o acţiune, o situaţie, un fenomen; motiv. ♢ loc. adv. Fără (nici o) pricină = fără justificare, nemotivat. ♢ loc. conj. Din pricină că... = pentru că..., deoarece, fiindcă. ♢ loc. prep.… … Dicționar Român
discordie — DISCÓRDIE, discordii, s.f. Neînţelegere, dezbinare între oameni, colectivităţi etc.; disensiune, dezacord; p. ext. ceartă, vrajbă; duşmănie. – Din lat., it. discordia. cf. fr. d i s c o r d e . Trimis de LauraGellner, 16.06.2004. Sursa: DEX 98 … … Dicționar Român
poară — POÁRĂ s.f. (reg.) Ceartă, vrajbă, gâlceavă. ♢ loc. adv. În poară = împotrivă, în contra, în ciudă. ♢ expr. A se pune în poară (cu cineva) = a se contrazice cu cineva, a se împotrivi cuiva, a se lua la ceartă. – Din sl. pora. Trimis de oprocopiuc … Dicționar Român
sfadă — SFÁDĂ, sfezi, s.f. (pop.) Ceartă, gâlceavă. ♦ Conflict, neînţelegere, divergenţă; zâzanie. [var.: svádă s.f.] – Din sl. svada. Trimis de claudia, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 SFÁDĂ s. v. animozitate, ceartă, conflict, controversă, dezacord,… … Dicționar Român
arţag — ARŢÁG, arţaguri, s.n. (pop. şi fam.) Pornire spre ceartă, chef de ceartă. [var.: harţág s.n.] – Din magh. harcag. Trimis de gall, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 ARŢÁG s. 1. (înv. şi pop … Dicționar Român
gâlceavă — GÂLCEÁVĂ, gâlcevi, s.f. (pop.) Ceartă (zgomotoasă, aprinsă); situaţie creată în raporturile dintre două sau mai multe persoane în urma unor certuri; sfadă. – Din bg. gălčava. Trimis de gall, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 GÂLCEÁVĂ s. v. balamuc,… … Dicționar Român