-
1 a se simţi cu musca pe căciulă
to have a sense of guiltnot to have a clean consciencese simte \a se simţi cu musca pe căciulă the cap fits.Română-Engleză dicționar expresii > a se simţi cu musca pe căciulă
-
2 a da cu căciula în câini
Română-Engleză dicționar expresii > a da cu căciula în câini
-
3 a schimba căciula
fig. to turn tippet. -
4 a-i ieşi părul prin căciulă
1. ( a i se urî cu aşteptatul) to wait till one gets sick and tired of it.2. ( a o duce greu)to be hardly able to keep body and soul togetherto be downto be in a tight spot.Română-Engleză dicționar expresii > a-i ieşi părul prin căciulă
-
5 a-şi fura singur căciula
to indulge in illusionsto delude oneself.Română-Engleză dicționar expresii > a-şi fura singur căciula
-
6 asta e altă brânză / căciulă / mâncare de peşte / gâscă / poveste
this is another pair of breeches / shoesthat is quite another pair of shoes / storythat's another cup of teathat's a horse of another colourthat's another kettle of fish!Română-Engleză dicționar expresii > asta e altă brânză / căciulă / mâncare de peşte / gâscă / poveste
-
7 cu căciula în mână
fig. cap in handbowing (low) to smb.eating humble pie. -
8 la aşa cap, aşa căciulă
like master, like mankit will to kindcat will after kindtit for tat. -
9 să dai cu căciula în câini
toothsometasty.Română-Engleză dicționar expresii > să dai cu căciula în câini
-
10 un gologan de căciulă
a penny a head. -
11 îmi mănânc căciula
my hat to a halfpennyIâll eat my hat!
См. также в других словарях:
căciulă — CĂCIÚLĂ, căciuli, s.f. 1. Obiect confecţionat din blană de oaie sau de alt animal şi care serveşte la acoperirea capului. Bună ziua, căciulă (că stăpânu tău n are gură)! se spune, în bătaie de joc, unuia care nu salută. ♢ expr. A şi lua (sau a şi … Dicționar Român
ţurcă — ŢÚRCĂ1, ţurci, s.f. Beţisor ascuţit la ambele capete, cu care se joacă copiii, încercând să l arunce cât mai departe cu ajutorul altui băţ mai lung; jocul la care se foloseşte acest beţişor. – cf. ucr., rus. c u r k a. Trimis de laura tache,… … Dicționar Român
clăbăţ — CLĂBẮŢ, clăbéţe s.f. Căciulă din blană de oaie. (din sb. klobuc = căciulă) Trimis de tavi, 30.05.2004. Sursa: DER clăbắţ ( béţe), s.n. – Căciulă din piele de miel cu blană. sb. klobuc căciulă (DAR). De la o formă dim. derivă clăbucet, s.n.… … Dicționar Român
cuşmă — CÚŞMĂ, cuşme, s.f. (reg.) 1. Căciulă. 2. Pătură groasă de lână. – Din ucr. kučma. Trimis de ionel bufu, 01.08.2004. Sursa: DEX 98 CÚŞMĂ s. v. căciulă. Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime cúşmă s. f., g. d … Dicționar Român
calpac — CALPÁC, calpace, s.n. (înv.) Căciulă mare sferică sau cilindrică, de piele neagră, tivită cu blană scumpă, pe care o purtau domnul şi boierii mari (mai târziu şi negustorii străini). ♦ Căciulă purtată la unele uniforme militare. – Din tc. kalpak … Dicționar Român
Mircea Florian (musician) — Mircea Florian Also known as Florian din Transilvania M. A. N. Florian FloriMan Born December 5, 1949 (1949 12 05) (age 61) Satu Mare, Romania Genres Folk revival, f … Wikipedia
cască — CÁSCĂ, căşti, s.f. 1. Acoperământ pentru cap, făcut din metal, din piele sau din cauciuc şi folosit de militari, de unii sportivi şi de unii muncitori pentru protecţia capului. ♦ Dispozitiv metalic în atelierele de coafat, în forma unei căciuli,… … Dicționar Român
cucă — CÚCĂ1, cuci, s.f. Căciulă înaltă, uneori împodobită cu pene (de struţ), pe care o purtau căpeteniile turceşti şi domnitorii români în timpul ceremoniilor. – Din tc. kuka. Trimis de cristi, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 CÚCĂ2, cuci, s.f. (Rar)… … Dicționar Român
căciuli — CĂCIULÍ, căciulesc, vb. IV. refl. A se ploconi în faţa cuiva spre a obţine ceva; a cere ceva în chip umil; a se pleca. – Din căciulă. Trimis de valeriu, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 CĂCIULÍ vb. v. înjosi, ploconi, umili. Trimis de siveco,… … Dicționar Român
gugiuman — GUGIUMÁN, gugiumane, s.n. Căciulă de samur purtată, în trecut, de domnitori şi de boieri, ca semn al demnităţii lor. – Din tc. gücemin. Trimis de gall, 24.11.2007. Sursa: DEX 98 gugiumán s. n. (sil. giu ), pl. gugiumáne Trimis de siveco,… … Dicționar Român
îndesa — ÎNDESÁ, îndés, vb. I. 1. tranz. A apăsa, a presa ca să încapă cât mai mult într un spaţiu restrâns, a vârî cu forţa (într un spaţiu limitat); a înghesui, a bucşi. ♦ A face cât mai compact (un material). 2. tranz. A şi aşeza pălăria, căciula,… … Dicționar Român
