Перевод: с латинского на французский

с французского на латинский

annotare

  • 1 annoto

    adnŏto (annŏto), āre, āvi, ātum - tr. - [st2]1 [-] marquer, annoter, noter. [st2]2 [-] remarquer, s'apercevoir. [st2]3 [-] distinguer, signaler.    - adnotare + prop inf.: remarquer que.    - adnotari: être remarqué, se signaler.    - annotare librum, Plin.-jn.: annoter un livre.    - annotavi quae commutanda arbitrarer, Plin.-jn.: j'ai noté ce qui me semblait devoir être changé.    - adnotare librum, Lact. 5, 3: donner un titre à un livre.    - cum adnotasset militem... Suet. Ner. 41: ayant remarqué un soldat...    - quod annales adnotavere, Plin. 34, 6, 11, § 24: ce qu'ils ont consigné dans les annales.    - annotasse debes, Plin.-jn.: tu dois en avoir fait l'observation.    - littora conchylio annotantur, Plin.: le rivage est renommé par ses coquillages.
    * * *
    adnŏto (annŏto), āre, āvi, ātum - tr. - [st2]1 [-] marquer, annoter, noter. [st2]2 [-] remarquer, s'apercevoir. [st2]3 [-] distinguer, signaler.    - adnotare + prop inf.: remarquer que.    - adnotari: être remarqué, se signaler.    - annotare librum, Plin.-jn.: annoter un livre.    - annotavi quae commutanda arbitrarer, Plin.-jn.: j'ai noté ce qui me semblait devoir être changé.    - adnotare librum, Lact. 5, 3: donner un titre à un livre.    - cum adnotasset militem... Suet. Ner. 41: ayant remarqué un soldat...    - quod annales adnotavere, Plin. 34, 6, 11, § 24: ce qu'ils ont consigné dans les annales.    - annotasse debes, Plin.-jn.: tu dois en avoir fait l'observation.    - littora conchylio annotantur, Plin.: le rivage est renommé par ses coquillages.
    * * *
        Annoto, annotas, pen. corr. annotare. Noter, Annoter, Marquer. Cornelius Fronto.
    \
        Annotare. Col. Mettre en escript, en un registre pour memoire.
    \
        Annotare dicuntur scriptores. Plin. Rediger par escript.
    \
        Annotatum est. Plin. On a apperceu, ou Il est escript que, etc.
    \
        Annotari. Plin. Haec littora conchylio et pisce nobili annotantur. Sont cogneuz et notables, ou en bruit.
    \
        Annotare. Sueton. Decerner, Ordonner.
    \
        Annotare reos absentes. Marcel. Quand le juge ordonne que une personne absente estant accusee, sera quise et cerchee: Comme une personne adjournee à trois briefs jours.

    Dictionarium latinogallicum > annoto

  • 2 reprehendo

    rĕprehendo (reprendo), prehendere (prendere), prehendi (prendi), prehensum (prensum) - tr. - [st2]1 [-] saisir pour ramener en arrière, ressaisir, rattraper, retenir, arrêter. [st2]2 [-] reprendre, réprimander, blâmer, critiquer. [st2]3 [-] réfuter.    - reprehendere aliquem pallio, Plaut.: saisir qqn par son manteau.    - res ab exitio reprehendere euntes, Lucr.: empêcher les êtres de courir à la mort.    - reprehendere praetermissum, Cic.: revenir sur un oubli.    - me reprehendi, Ter.: je me suis contenu.    - reprehendere quod: blâmer le fait que.    - te reprehendo quod... Cic.: je te reproche de...    - annotare reprehendenda, Plin.-jn.: noter les défauts (d'un ouvrage).
    * * *
    rĕprehendo (reprendo), prehendere (prendere), prehendi (prendi), prehensum (prensum) - tr. - [st2]1 [-] saisir pour ramener en arrière, ressaisir, rattraper, retenir, arrêter. [st2]2 [-] reprendre, réprimander, blâmer, critiquer. [st2]3 [-] réfuter.    - reprehendere aliquem pallio, Plaut.: saisir qqn par son manteau.    - res ab exitio reprehendere euntes, Lucr.: empêcher les êtres de courir à la mort.    - reprehendere praetermissum, Cic.: revenir sur un oubli.    - me reprehendi, Ter.: je me suis contenu.    - reprehendere quod: blâmer le fait que.    - te reprehendo quod... Cic.: je te reproche de...    - annotare reprehendenda, Plin.-jn.: noter les défauts (d'un ouvrage).
    * * *
        Reprehendo, reprehendis, reprehendi, reprehensum, reprehendere, vel per syncopam reprendere. Plaut. Prendre par derriere.
    \
        Cursum alicuius reprehendere. Propert. Le rateindre.
    \
        Reprehendere manu. Liu. Prendre à la main celuy qui s'enfuit.
    \
        Fugitiuum reprehendere. Curt. Reprendre aucun qui s'enfuyoit.
    \
        Reprehendere. Cic. Reprendre et blasmer aucun.

    Dictionarium latinogallicum > reprehendo

  • 3 succurro

    succurro (subcurro), ĕre, curri, cursum - intr. - [st2]1 [-] courir sous, courir au-devant, braver, s'exposer à. [st2]2 [-] courir au secours, voler au secours, secourir, aider. [st2]3 [-] subvenir, remédier à, guérir. [st2]4 [-] se présenter à l'esprit, venir à la pensée, venir à la mémoire.    - succurrere lunae, Lucr.: se glisser sous la lune (s'interposer entre elle et la terre).    - licet in me pericula impendeant omnia, succurram, Cic.: quand bien même tous les dangers me menaceraient, je les affronterais.    - alicui auxilio succurrere: voler au secours de qqn.    - succurrit inimicus illi Vorenus et laboranti subvenit, Caes. BG. 5: son rival Vorénus accourt et vient l'aider, lui qui est en difficulté.    - succurrere auxilio cedentibus, Caes.: voler au secours des soldats qui plient.    - cannabis succurrit alvo, Plin.: le chanvre arrête les coliques.    - succursum est potu, Plin.: on y remédia par la boisson.    - illud mihi succurrit, Cic.: cela me revient à l'esprit.    - legentibus illud succursurum quod... Liv.: en lisant on pensera à ce qui...    - pulchrum mori succurrit in armis, Virg.: je songe à la gloire de mourir en combattant.    - illud annotare succurrit, Plin. 7, 48, 49, § 157: je dois noter en passant.
    * * *
    succurro (subcurro), ĕre, curri, cursum - intr. - [st2]1 [-] courir sous, courir au-devant, braver, s'exposer à. [st2]2 [-] courir au secours, voler au secours, secourir, aider. [st2]3 [-] subvenir, remédier à, guérir. [st2]4 [-] se présenter à l'esprit, venir à la pensée, venir à la mémoire.    - succurrere lunae, Lucr.: se glisser sous la lune (s'interposer entre elle et la terre).    - licet in me pericula impendeant omnia, succurram, Cic.: quand bien même tous les dangers me menaceraient, je les affronterais.    - alicui auxilio succurrere: voler au secours de qqn.    - succurrit inimicus illi Vorenus et laboranti subvenit, Caes. BG. 5: son rival Vorénus accourt et vient l'aider, lui qui est en difficulté.    - succurrere auxilio cedentibus, Caes.: voler au secours des soldats qui plient.    - cannabis succurrit alvo, Plin.: le chanvre arrête les coliques.    - succursum est potu, Plin.: on y remédia par la boisson.    - illud mihi succurrit, Cic.: cela me revient à l'esprit.    - legentibus illud succursurum quod... Liv.: en lisant on pensera à ce qui...    - pulchrum mori succurrit in armis, Virg.: je songe à la gloire de mourir en combattant.    - illud annotare succurrit, Plin. 7, 48, 49, § 157: je dois noter en passant.
    * * *
        Succurro, succurris, succurri, succursum, succurrere. Virg. Secourir, Survenir, ou Subvenir.
    \
        Neque mihi succurrebant verba. Cic. Les parolles ne me venoyent point en memoire.
    \
        Illud mihi succurrebat, graue esse me de iudicio patris iudicare. Cicero filius. Il me venoit au devant, ou en fantasie, etc.

    Dictionarium latinogallicum > succurro

  • 4 adnŏto

    adnŏto (annŏto), āre, āvi, ātum - tr. - [st2]1 [-] marquer, annoter, noter. [st2]2 [-] remarquer, s'apercevoir. [st2]3 [-] distinguer, signaler.    - adnotare + prop inf.: remarquer que.    - adnotari: être remarqué, se signaler.    - annotare librum, Plin.-jn.: annoter un livre.    - annotavi quae commutanda arbitrarer, Plin.-jn.: j'ai noté ce qui me semblait devoir être changé.    - adnotare librum, Lact. 5, 3: donner un titre à un livre.    - cum adnotasset militem... Suet. Ner. 41: ayant remarqué un soldat...    - quod annales adnotavere, Plin. 34, 6, 11, § 24: ce qu'ils ont consigné dans les annales.    - annotasse debes, Plin.-jn.: tu dois en avoir fait l'observation.    - littora conchylio annotantur, Plin.: le rivage est renommé par ses coquillages.

    Dictionarium latinogallicum > adnŏto

См. также в других словарях:

  • annotare — v. tr. [dal lat. annotare, der. di nota nota, segno , col pref. a 1] (io annòto, ecc.). 1. [scrivere una cosa per ricordarla] ▶◀ appuntare, notare, prendere nota (di), registrare, segnare, [per lo più con uso assol.] prendere un appunto. 2.… …   Enciclopedia Italiana

  • annotare — an·no·tà·re v.tr. (io annòto) AD 1. scrivere come appunto, per promemoria: annotare un indirizzo, un numero telefonico Sinonimi: 2appuntare, 1notare, registrare, segnare. 2. corredare di note: annotare un libro dell Odissea Sinonimi: chiosare,… …   Dizionario italiano

  • annotare — {{hw}}{{annotare}}{{/hw}}v. tr.  (io annoto ) 1 Prendere nota. 2 Corredare di note uno scritto; SIN. Commentare, postillare …   Enciclopedia di italiano

  • annotare — v. tr. 1. notare, registrare, appuntare, segnare, scrivere, rubricare □ (di contabilità) scritturare 2. (di scritto) commentare, chiosare, postillare, glossare (raro) …   Sinonimi e Contrari. Terza edizione

  • glossare — glos·sà·re v.tr. (io glòsso) TS filol. 1. apporre delle glosse, annotare Sinonimi: annotare, chiosare. 2. precisare il senso di un vocabolo per mezzo di un sinonimo 3. anche ass., commentare Sinonimi: annotare, chiosare. {{line}} {{/line}} DATA:… …   Dizionario italiano

  • registrare — re·gi·strà·re v.tr. AD 1. segnare, annotare in un registro: registrare le entrate e le uscite nel libro contabile, registrare le spese, registrare la merce in arrivo | annotare in un pubblico registro: registrare la nascita, la morte di qualcuno… …   Dizionario italiano

  • adnota — ADNOTÁ, adnotez, vb. I. tranz. A face însemnări pe marginea unui text, care să explice, să întregească textul respectiv. – Din lat. adnotare, annotare. Trimis de ana zecheru, 12.08.2002. Sursa: DEX 98  ADNOTÁ vb. a glosa. (adnota un text.)… …   Dicționar Român

  • notare — notare1 v. nuotare.   notare2 v. tr. [dal lat. notare contrassegnare , der. di nota nota ] (io nòto, ecc.). 1. a. [prestare particolare attenzione a qualcosa: n. uno strano viavai ] ▶◀ accorgersi (di), adocchiare, avvedersi (di), (lett.) occhiare …   Enciclopedia Italiana

  • anotar — (Derivado de nota.) ► verbo transitivo 1 Poner notas en un escrito o un libro: ■ anotar una obra como ésta no es cosa fácil. 2 Escribir una cosa en un lugar para recordarla: ■ anotó la cita en la agenda. SINÓNIMO apuntar 3 ADMINISTRACIÓN Escribir …   Enciclopedia Universal

  • annotazione — an·no·ta·zió·ne s.f. CO 1. l annotare; nota, appunto: fare un annotazione sul diario Sinonimi: 1appunto, commento, promemoria, registrazione. 2. nota di commento a un testo: le annotazioni al Canzoniere Sinonimi: chiosa, 1glossa, postilla. 3. TS… …   Dizionario italiano

  • appuntare — 1ap·pun·tà·re v.tr. 1. CO fissare, fermare con spilli o sim.: appuntare un fiore all occhiello, appuntare i capelli | fissare a qcs. infilandovi la punta: appuntare un ago alla stoffa Sinonimi: attaccare, 1puntare. 2. BU rendere aguzzo, appuntire …   Dizionario italiano

Поделиться ссылкой на выделенное

Прямая ссылка:
Нажмите правой клавишей мыши и выберите «Копировать ссылку»