anevoios

См. также в других словарях:

• anevoios — ANEVOIÓS, OÁSĂ, anevoioşi, oase, adj. (Adesea adverbial) Greu, obositor. – Anevoie + suf. os. Trimis de ana zecheru, 11.01.2008. Sursa: DEX 98  Anevoios ≠ lesne, uşor Trimis de siveco, 03.08.2004. Sursa: Antonime  ANEVOIÓS adj. 1. v. dificil. 2 …   Dicționar Român

• dificil — DIFICÍL, Ă, dificili, e, adj. 1. Care prezintă dificultăţi; greu (de făcut), anevoios, complicat, greu de rezolvat. 2. (Despre persoane şi despre caracterul lor) Care se împacă greu cu alţii, greu de mulţumit; exigent, mofturos, capricios;… …   Dicționar Român

• greu — GREU, GREA, grei, grele, adj., GREU, adv., s.n. I. adj. 1. Care apasă cu greutate asupra suprafeţei pe care stă; care are greutate (mare); care cântăreşte mult. Corp greu. ♢ Aur greu = aur masiv. Artilerie grea = artilerie care are în dotarea… …   Dicționar Român

• silnic — SÍLNIC, Ă, silnici, ce, adj., s.m. şi f. I. adj. 1. Care se face în silă, de nevoie; care este impus, forţat, silit2 (1). ♢ Muncă silnică = pedeapsă judiciară grea, care se aplică pentru fapte penale grave, constând din închisoare şi muncă… …   Dicționar Român

• haide — HÁIDE interj. 1. Exclamaţie care exprimă un îndemn (la o acţiune). ♢ (Cu ton de comandă, exprimând nerăbdarea vorbitorului; adesea repetat) Haide, haide, vino mai repede! ♦ Exclamaţie care exprimă încercarea de a îmbuna pe cineva. 2. (Cu funcţie… …   Dicționar Român

• ingrat — INGRÁT, Ă, ingraţi, te, adj., s.m. şi f. 1. adj., s.m. şi f. (Persoană) care nu şi manifestă recunoştinţa pentru serviciile şi avantajele primite, (om) nerecunoscător. 2. adj. fig. Care nu răsplăteşte, nu satisface, nu corespunde eforturilor… …   Dicționar Român

• ostenicios — OSTENICIÓS, OÁSĂ, ostenicioşi, oase, adj. (înv. şi reg.) Obositor, istovitor; anevoios, dificil. – Osteni + suf. cios. Trimis de oprocopiuc, 13.09.2007. Sursa: DEX 98  OSTENICIÓS adj. v. anevoios, dificil, epuizant, extenuant, greu, istovitor,… …   Dicționar Român

• scârţâi — SCÂRŢÂÍ, scấrţâi, vb. IV. intranz. 1. A produce (prin frecare, deplasare, din cauza greutăţii etc.) un zgomot ascuţit, strident, neplăcut. ♢ expr. A unge osia ca să nu scârţâie (carul) = a mitui. (tranz.) A scârţâi uşa cuiva = a stărui pe lângă… …   Dicționar Român

• îngreuia — ÎNGREUIÁ, îngreuiez, vb. I. 1. tranz. şi refl. A (se) face mai greu; a (se) îngreuna. ♦ fig. A produce sau a avea o senzaţie de greutate, de apăsare. I se îngreuiază pleoapele. 2. tranz. fig. A face ca ceva să devină mai anevoios; a îngreuna, a… …   Dicționar Român

• anevoie — ANEVÓIE adv. Cu greu, cu greutate, abia. ♦ (Adjectival, rar) Anevoios. Drum anevoie. – A3 + nevoie. Trimis de ana zecheru, 04.04.2009. Sursa: DEX 98  Anevoie ≠ uşor, lesne Trimis de siveco, 13.12.2007. Sursa: Antonime  ANEVÓIE adv. 1. v. abia.… …   Dicționar Român

• aspru — ÁSPRU1, aspri, s.m. Monedă turcească de argint, cu circulaţie în ţările române începând din sec. XV. – Din ngr. áspron. Trimis de cata, 02.02.2009. Sursa: DEX 98  ÁSPRU, Ă, aspri, e, adj. I. 1. Cu suprafaţa zgrunţuroasă care dă la pipăit o… …   Dicționar Român