Перевод: с румынского на все языки

anevoie

См. также в других словарях:

  • anevoie — ANEVÓIE adv. Cu greu, cu greutate, abia. ♦ (Adjectival, rar) Anevoios. Drum anevoie. – A3 + nevoie. Trimis de ana zecheru, 04.04.2009. Sursa: DEX 98  Anevoie ≠ uşor, lesne Trimis de siveco, 13.12.2007. Sursa: Antonime  ANEVÓIE adv. 1. v. abia.… …   Dicționar Român

  • anevóie — adv …   Romanian orthography

  • abia — ABIÁ adv. 1. (Modal) Cu greu, cu greutate; anevoie. 2. (Cantitativ, intensiv) foarte puţin, aproape de loc. 3. (Temporal) De foarte puţină vreme; de îndată ce, numai ce; chiar atunci, tocmai. 4. Cel puţin; măcar, barem. – lat. ad vix. Trimis de… …   Dicționar Român

  • greu — GREU, GREA, grei, grele, adj., GREU, adv., s.n. I. adj. 1. Care apasă cu greutate asupra suprafeţei pe care stă; care are greutate (mare); care cântăreşte mult. Corp greu. ♢ Aur greu = aur masiv. Artilerie grea = artilerie care are în dotarea… …   Dicționar Român

  • grăpiş — GRĂPÍŞ adv. Dificil, anevoie. ♢ expr. Târâş grăpiş = cu mare greutate, anevoie. – Grapă + suf. iş. Trimis de gall, 13.09.2007. Sursa: DEX 98  GRĂPÍŞ adv. v. târâş. Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime  grăpíş …   Dicționar Român

  • anevoios — ANEVOIÓS, OÁSĂ, anevoioşi, oase, adj. (Adesea adverbial) Greu, obositor. – Anevoie + suf. os. Trimis de ana zecheru, 11.01.2008. Sursa: DEX 98  Anevoios ≠ lesne, uşor Trimis de siveco, 03.08.2004. Sursa: Antonime  ANEVOIÓS adj. 1. v. dificil. 2 …   Dicționar Român

  • scârţâi — SCÂRŢÂÍ, scấrţâi, vb. IV. intranz. 1. A produce (prin frecare, deplasare, din cauza greutăţii etc.) un zgomot ascuţit, strident, neplăcut. ♢ expr. A unge osia ca să nu scârţâie (carul) = a mitui. (tranz.) A scârţâi uşa cuiva = a stărui pe lângă… …   Dicționar Român

  • târâş — TÂRẤŞ adv., târâşuri, s.n. 1. adv. Târând pe jos, trăgând după sine. 2. adv. Târându se pe jos (ca să nu fie văzut); abia mişcând picioarele de oboseală, de slăbiciune etc. ♦ fig. Cu greutate, cu dificultate. ♢ expr. Târâş grăpiş = cu mare… …   Dicționar Român

  • ştiolfăi — ştiolfăí, ştiólfăi şi ştiolfăiésc, vb. IV (reg.) 1. a păşi anevoie, plescăind, prin noroi sau prin apă; a (se) uda, a (se) murdări de noroi. 2. a molfăi. 3. a vorbi, a spune ceva anevoie, nedesluşit. 4. a deveni ştirb. Trimis de blaurb,… …   Dicționar Român

  • anevoinţă — ANEVOÍNŢĂ, anevoinţe, s.f. (înv.) Dificultate, greutate. – Anevoie + suf. inţă. Trimis de ana zecheru, 13.09.2007. Sursa: DEX 98  ANEVOÍNŢĂ s. v. dificultate, greutate, impas, impediment, inconvenient, neajuns, nevoie, obstacol, oprelişte,… …   Dicționar Român

  • auş — aúş, aúşi, s.m. (înv.) moş, moşneag Trimis de blaurb, 22.03.2006. Sursa: DAR  aúş ( şi), s.m. – Bătrân, moş, bunic. – Mr. auş. lat. ăvus, al cărui rezultat normal *au a dispărut. Forma auş indică adăugarea unui suf. dim. uş (Candrea Dens., 122;… …   Dicționar Român

Книги