-
1 amoniti
• ammonites• ammonite fauna
См. также в других словарях:
amoniti — amoníti m mn <N amònīt, G amoníta> DEFINICIJA zool. geol. rod izumrlih ljušturastih glavonožaca iz mezozoika (Ammonoidea) ETIMOLOGIJA nlat. Ammonites ← srlat. (cornu) Ammonis: Amonov rog, nazvan tako zbog sličnosti s rogom boga Amona … Hrvatski jezični portal
litoceras — LITOCÉRAS s.n. (zool.) Gen de amoniţi fosili caracterizat prin cochilie larg răsucită şi cu deschidere circulară. – Din fr. lithocéras. Trimis de LauraGellner, 24.05.2004. Sursa: DEX 98 LITOCÉRAS s.m. (Pal.) Gen de amoniţi fosili din jurasic,… … Dicționar Român
amonit — AMONÍT, amoniţi, s.m. (La pl.) Ordin de moluşte cefalopode fosile, cu cochilia în formă de spirală împărţită în mai multe compartimente, care au trăit în paleozoic; (şi la sg.) moluscă aparţinând acestui ordin. – Din fr. ammonite. Trimis de cata … Dicționar Român
amonít — s. m., pl. amoníţi … Romanian orthography
cenomanian — CENOMANIÁN, Ă, cenomaniani, e, s.n., adj. 1. s.n. Al doilea etaj al cretacicului mediu, considerat şi primul etaj al cretacicului superior, caracterizat prin amoniţi, lamelibranhiate, echinide (echinidă) etc. 2. adj. Care aparţine cenomanianului… … Dicționar Român
senonian — SENONIÁN, Ă, senonieni, e, s.n., adj. 1. s.n. Etaj al cretacicului superior, caracterizat prin faună de amoniţi, echinide, lamelibranhiate, gasteropode, corali etc. 2. adj. Care se referă la formaţiile sau la vârsta senonianului (1). [pr.: ni an] … Dicționar Român
sutură — SUTÚRĂ, suturi, s.f. 1. (anat.) Tip de articulaţie în care oasele sunt fixe. 2. (med.) Cusătură folosită în chirurgie pentru a reuni marginile unei plăgi, extremităţile unui tendon sau ale unui nerv tăiat, fragmentele unui os fracturat etc. – Din … Dicționar Român
gonijatiti — gonijatíti m mn <N gonijàtīt, G gonijatíta> DEFINICIJA zool. geol. glavonošci amoniti koji su živjeli od devona do perma ETIMOLOGIJA grč. gōnía: kut … Hrvatski jezični portal
amonít — a m (ȋ) pal. izumrli glavonožec, podoben sipi: amoniti in belemniti … Slovar slovenskega knjižnega jezika
belemnít — a m (ȋ) pal. izumrli glavonožec, ohranjen kot okamnina: amoniti in belemniti … Slovar slovenskega knjižnega jezika
