Перевод: с румынского на все языки

ameninţător

См. также в других словарях:

  • ameninţător — AMENINŢĂTÓR, OÁRE, ameninţători, oare, adj. (Adesea adverbial) Care ameninţă, care sperie, care îngrozeşte. – Ameninţa + suf. ător. Trimis de ana zecheru, 15.02.2009. Sursa: DEX 98  AMENINŢĂTÓR adj. 1. (înv. şi reg.) sperios. (Striga cu glas… …   Dicționar Român

  • belicos — BELICÓS, OÁSĂ, belicoşi, oase, adj. (livr.) Care are o atitudine războinică, bătăioasă, agresivă; ameninţător. – Din. lat. bellicosus. Trimis de paula, 02.06.2002. Sursa: DEX 98  Belicos ≠ pacific, paşnic Trimis de siveco, 03.08.2004. Sursa:… …   Dicționar Român

  • fulminant — FULMINÁNT, Ă, fulminanţi, te, adj. Care produce explozie; exploziv. ♦ fig. Ameninţător; violent; aţâţător, provocator. – Din fr. fulminant. Trimis de zaraza joe, 30.01.2004. Sursa: DEX 98  FULMINÁNT adj., s. v. exploziv. Trimis de siveco,… …   Dicționar Român

  • rânji — RÂNJÍ, rânjesc, vb. IV. intranz. şi (reg.) refl. 1. (Despre animale) A şi arăta ameninţător dinţii, a mârâi arătându şi dinţii. 2. (Despre oameni) A şi arăta dinţii într o grimasă de răutate, de batjocură, de prostie etc. ♦ A râde silit, forţat,… …   Dicționar Român

  • zegism — ZEGÍSM s.n. Teorie filozofico economică de esenţă neomalthusianistă (neomalthusianist), potrivit căreia populaţia globului, cererea de produse alimentare şi poluarea ar înregistra creşteri într un mod progresiv, ameninţător, în timp ce resursele… …   Dicționar Român

  • ameninţa — AMENINŢÁ, améninţ, vb. I. tranz. 1. A arăta intenţia de a face rău cuiva (pentru a l intimida sau pentru a obţine ceva de la el). 2. A face un gest de ameninţare. 3. A constitui o primejdie pentru cineva sau ceva. 4. A fi gata să..., a fi pe… …   Dicționar Român

  • belic — bélic ( că), adj. – Războinic, ameninţător. it. bellico (sec. XIX). Der. sînt împrumuturi neol.: antebelic, adj.; postbelic, adj.; belicos, adj. Trimis de blaurb, 20.08.2006. Sursa: DER …   Dicționar Român

  • bosumfla — BOSUMFLÁ, bosúmflu, vb. I. refl. (fam.) A şi manifesta supărarea încruntându se şi strângând buzele; a se îmbufna. – et. nec. Trimis de valeriu, 21.03.2003. Sursa: DEX 98  A se bosumfla ≠ a se înveseli, a se învioşa Trimis de siveco, 03.08.2004 …   Dicționar Român

  • derelicţiune — DERELICŢIÚNE s. f. (fil.) stare de însingurare şi neputinţă, de împotrivire în faţa unui destin ameninţător şi implacabil; sentiment al aruncării omului într o lume indiferentă şi ostilă. (< fr. déréliction) Trimis de raduborza, 15.09.2007.… …   Dicționar Român

  • flutura — FLUTURÁ, flútur, vb. I. 1. intranz. (Despre insecte, păsări etc.) A mişca, a bate din aripi; p. ext. a zbura. 2. intranz. (Despre steaguri, haine, plete etc.) A se mişca, a se legăna în vânt; a fâlfâi. 3. intranz. (reg.; cu determinările din cap… …   Dicționar Român

  • groază — GROÁZĂ s.f. 1. Emoţie puternică şi violentă provocată de un lucru înfiorător, de un pericol mare, de o nenorocire etc. ♦ (concr.) Persoană sau lucru care îngrozeşte. 2. fig. (În sintagma) O groază (de...) = o mulţime, o cantitate mare (de...). –… …   Dicționar Român