amabilitate

См. также в других словарях:

• amabilitate — AMABILITÁTE, (2) amabilităţi, s.f. 1. Însuşirea de a fi amabil, atitudine amabilă; politeţe, gentileţe. 2. Faptă, vorbă amabilă; compliment (1) – Din fr. amabilité, lat. amabilitas, atis. Trimis de ana zecheru, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 … …   Dicționar Român

• amabilitáte — s. f., g. d. art. amabilitäţii; (fapte) pl. amabilitäţi …   Romanian orthography

• curtoazie — CURTOAZÍE, curtoazii, s.f. Politeţe (exagerată); amabilitate, complezenţă, curtenie; etichetă. – Din fr. courtoisie. Trimis de ionel bufu, 01.08.2004. Sursa: DEX 98  Curtoazie ≠ bruscheţe Trimis de siveco, 03.08.2004. Sursa: Antonime  CURTOAZÍE …   Dicționar Român

• politeţe — POLITÉŢE, (2) politeţi, s.f. 1. Atitudine, comportare conformă cu buna cuviinţă, amabilă, politicoasă; amabilitate. ♢ Pronume personal (sau posesiv) de politeţe = pronume care se foloseşte în vorbirea cu sau despre o persoană căreia i se cuvine… …   Dicționar Român

• complezenţă — COMPLEZÉNŢĂ, complezenţe, s.f. Faptul de a fi complezent; serviabilitate, amabilitate. – Din fr. complaisance. Trimis de LauraGellner, 13.09.2007. Sursa: DEX 98  COMPLEZÉNŢĂ s. v. amabilitate, bunăvoinţă, serviabilitate. Trimis de siveco,… …   Dicționar Român

• graţiozitate — GRAŢIOZITÁTE, graţiozităţi, s.f. (La sg.; adesea ir.) Politeţe plină de bunăvoinţă; amabilitate; atitudine curtenitoare. ♦ (La pl.) Atitudine, vorbe, fapte pline de afectare; p. ext. nazuri, mofturi. [pr.: ţi o ] – Din lat. gratiositas, atis, it …   Dicționar Român

• amenitate — AMENITÁTE s.f. (Franţuzism) Atitudine binevoitoare, amabilitate, politeţe. – După fr. aménité, lat. amoenitas, atis. Trimis de ana zecheru, 13.09.2007. Sursa: DEX 98  amenitáte s. f., g. d. art. amenităţii Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa:… …   Dicționar Român

• atenţie — ATÉNŢIE, (3) atenţii, s.f. 1. Însuşire care constă în orientarea şi în concentrarea activităţii psihice într o anumită direcţie. 2. Interes, grijă, preocupare specială a cuiva pentru ceva. ♢ expr. În atenţia cuiva = reclamând luarea aminte… …   Dicționar Român

• bunătate — BUNĂTÁTE, (1 3, II) bunătăţi, s.f. I. 1. Însuşirea de a fi bun, înclinarea de a face bine; p. ext. îndurare, milă, blândeţe; buneţe. 2. Bunăvoinţă, amabilitate. ♢ expr. Ai bunătate (sau bunătatea) ori fă bunătatea (să...) = te rog, fii bun… …   Dicționar Român

• cavalerism — CAVALERÍSM s.n. Purtare, atitudine de cavaler (6); vitejie, lealitate, onestitate; amabilitate, bunăvoinţă. – Cavaler + suf. ism. Trimis de valeriu, 13.09.2007. Sursa: DEX 98  cavalerísm s. n. Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar… …   Dicționar Român

• condescendenţă — CONDESCENDÉNŢĂ s.f. Purtare plină de consideraţie şi bunăvoinţă faţă de cineva; respect, amabilitate, deferenţă. ♦ (peior.) Aer de superioritate, infatuare, semeţie. – Din fr. condescendance. Trimis de MihaelaStan, 18.06.2003. Sursa: DEX 98 … …   Dicționar Român