Перевод: с румынского на все языки

со всех языков на румынский

alunecos

См. также в других словарях:

  • alunecos — ALUNECÓS, OÁSĂ, alunecoşi, oase, adj. Pe care se alunecă uşor. ♦ Care alunecă uşor. [var.: lunecós, oásă adj.] – Aluneca + suf. os. Trimis de ana zecheru, 13.09.2007. Sursa: DEX 98  ALUNECÓS adj. lunecos, (prin Transilv.) bălos. (Teren… …   Dicționar Român

  • glisant — GLISÁNT, Ă, glisanţi, te, adj. (tehn.; despre o suprafaţă) Pe care poate aluneca un corp (printr o frecare minimă); (despre o piesă) care alunecă (printr o frecare minimă) de a lungul altei piese cu care se află în contact. – Din fr. glissant.… …   Dicționar Român

  • liop — interj. Cuvânt care imită sunetul produs de un lucru ud care se lipeşte de ceva sau de un corp care cade pe un loc ud ori alunecos. – Onomatopee. Trimis de LauraGellner, 24.05.2004. Sursa: DEX 98  LIOP interj. (se foloseşte pentru a imita… …   Dicționar Român

  • lunecos — LUNECÓS, OÁSĂ, lunecoşi, oase, adj. 1. Pe care se lunecă uşor; neted, lustruit. ♦ Care lunecă uşor. 2. fig. (Rar) Nestatornic. – Luneca + suf. os. Trimis de ana zecheru, 13.09.2007. Sursa: DEX 98  LUNECÓS adj. v. alunecos. Trimis de siveco,… …   Dicționar Român

  • patina — PATINÁ1, patinez, vb. I. 1. refl. (Despre obiecte de metal oxidabil) A căpăta patină1. ♦ A se uza, a se învechi. 2. tranz. A face (prin diverse procedee tehnice) ca un obiect (metalic, de artă) să capete patină1, a da patină1. – Din fr. patiner.… …   Dicționar Român

  • alunecuş — ALUNECÚŞ, (1) alunecuşuri, s.n. 1. Loc alunecos. ♦ Gheţuş. 2. (Rar) Alunecare. [var.: lunecúş s.n.] – Aluneca + suf. uş. Trimis de ana zecheru, 13.09.2007. Sursa: DEX 98  ALUNECÚŞ s. v. gheţuş. Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime …   Dicționar Român

  • bale — BÁLE s.f. pl. Salivă (groasă, spumoasă) care se prelinge din gură. ♢ expr. (fam.) A i curge (cuiva) balele după ceva = a dori mult ceva. ♦ Materie mucilaginoasă care acoperă corpul peştilor. ♦ Urmă mucoasă lăsată de melc în mers. – cf. lat. *baba …   Dicționar Român

  • bălos — BĂLÓS, OÁSĂ, băloşi, oase, adj., s.m. 1. adj. Căruia îi curg balele, cu bale. ♦ (Despre vin, zeamă de varză etc.) Care s a îngroşat (ca balele). 2. S. m. (iht.; reg.) Babuşcă. – Bale + suf. os. Trimis de paula, 13.09.2007. Sursa: DEX 98  BĂLÓS …   Dicționar Român

  • gheţuş — GHEŢÚŞ, gheţuşuri, s.n. Polei1. ♦ Loc acoperit cu un strat de gheaţă alunecos, pe care se dau copiii iarna. – Gheaţă + suf. uş. Trimis de gall, 13.09.2007. Sursa: DEX 98  GHEŢÚŞ s. 1. v. polei. 2. alunecuş, lunecuş, (reg.) răpăguş, (Ban.) rapăg …   Dicționar Român

  • lubric — LÚBRIC, Ă, lubrici, ce, adj. (livr.) Excesiv de senzual; libidinos. ♦ Care aţâţă senzualitatea; excitant, lasciv; obscen. – Din fr. lubrique, lat. lubricus. Trimis de ana zecheru, 13.09.2007. Sursa: DEX 98  LÚBRIC adj. v. impudic, lasciv, obscen …   Dicționar Român

  • luciu — LÚCIU, IE, (I) lucii, adj., (II) luciuri, s.n. I. adj. 1. (Despre obiecte) Care răsfrânge razele de lumină, care luceşte (1); lucitor, lucios. 2. Cu lustru1, lustruit; neted; p. ext. alunecos. ♢ expr. Sărăcie lucie = sărăcie mare; mizerie.… …   Dicționar Român

Поделиться ссылкой на выделенное

Прямая ссылка:
Нажмите правой клавишей мыши и выберите «Копировать ссылку»