acordat

См. также в других словарях:

• acordat — ACORDÁT, Ă, acordaţi, te, adj. (Despre unele părţi ale propoziţiei) Pus în acelaşi caz, număr, gen sau persoană ca şi cuvântul de care este legat printr un raport de determinare. 2. (Despre instrumente muzicale) Care are tonurile în consonanţă. 3 …   Dicționar Român

• apanaj — APANÁJ, apanaje, s.n. 1. Parte dintr un domeniu feudal acordată fiilor din casele domnitoare şi din marile familii nobile; proprietate sau venit acordat din averea ţării membrilor unei familii domnitoare. 2. Bun material sau spiritual care se… …   Dicționar Român

• onorific — ONORÍFIC, Ă, onorifici, ce, adj. 1. (Despre titluri, distincţii etc.) Care aduce onoruri; acordat în semn de cinste, de respect, de consideraţie faţă de cineva. ♦ (Despre funcţii, servicii etc.) Care aduce onoare, cinste (fără a produce un profit …   Dicționar Român

• handicap — HANDICÁP, handicapuri, s.n. 1. (Sport) Punctaj acordat unui concurent mai slab. ♦ Totalitatea punctelor cu care o echipă a fost pusă în inferioritate de echipa adversă. 2. fig. Greutate, piedică intervenită în munca cuiva. 3. Deficienţă… …   Dicționar Român

• preciput — PRECIPÚT, preciputuri, s.n. Drept acordat unei persoane de a lua o anumită parte dintr un bun înainte de partaj. – Din fr. préciput. Trimis de ana zecheru, 07.04.2004. Sursa: DEX 98  precipút s. n., pl. precipúturi Trimis de siveco, 10.08.2004.… …   Dicționar Român

• prerogativă — PREROGATÍVĂ, prerogative, s.f. Împuternicire, privilegiu acordat în exclusivitate şefului unui stat sau unui demnitar. – Din fr. prérogative, lat. praerogativa. Trimis de oprocopiuc, 12.04.2004. Sursa: DEX 98  PREROGATÍVĂ s. privilegiu, (înv.)… …   Dicționar Român

• subvenţie — SUBVÉNŢIE, subvenţii, s.f. Ajutor bănesc nerambursabil acordat (de stat, de o organizaţie etc.) unei persoane, unei instituţii, unei ramuri economice sau întreprinderi etc. în scopul atenuării efectelor sociale ale modificărilor economice de… …   Dicționar Român

• acordabil — acordábil adj. m., pl. acordábili; f. sg. acordábilă, pl. acordábile Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic  ACORDÁBIL acordabilă (acordabili, acordabile) Care poate fi acordat. /<fr. accordable …   Dicționar Român

• bonificaţie — BONIFICÁŢIE, bonificaţii, s.f. Bonificare. ♦ Avantaj acordat primilor clasaţi într o cursă ciclistă pe etape, care constă în scăderea unor secunde sau minute din timpul realizat de aceştia în etapa respectivă. – Din fr. bonification. Trimis de… …   Dicționar Român

• docent — DOCÉNT, docenţi, s.m. 1. (În alte ţări) Grad didactic onorific în învăţământul superior, corespunzând de obicei aceluia de conferenţiar; persoană care are acest grad. 2. (În ţara noastră; de obicei în sintagma doctor docent) Titlu ştiinţific… …   Dicționar Român

• doctor — DÓCTOR, doctori, s.m. 1. Persoană cu studii superioare care se ocupă cu vindecarea, tratarea sau prevenirea bolilor umane şi animale; medic. 2. Titlu ştiinţific înalt acordat de o instituţie academică sau de învăţământ superior; persoană care are …   Dicționar Român