-
1 abdicare
1) (se) aliqua re, отказываться от чего, statu suo se abdic. (1. 21 D. 1, 5);2) запрещать, Nov. 65. Abdicatio, 1) отречение от чего, ab hereditate (1. 6 C. 6, 31). 3)исключение из семейства сына и соединенное с этим лишение прав на наследство, ?спчзсхойт (1. 6 C. 8, 47).magistratu, imperio se abd., слагать с себя должность (1. 2 § 24 D. 1, 2. 1. 20 D. 1, 18).
Латинско-русский словарь к источникам римского права > abdicare
-
2 dictatura
dictātūra, ae f. [ dictator ]1) достоинство (звание) диктатора, диктаторство, диктатура (dictaturam gerere C; dictaturam — или dictatura se Cs — abdicare L)2) обязанность давать ученикам задания (см. dictata) Su
См. также в других словарях:
abdicare — ABDICÁRE, abdicări, s.f. Acţiunea de a abdica. – v. abdica. Trimis de ana zecheru, 17.09.2008. Sursa: DEX 98 ABDICÁRE s. (pol.) (înv.) prostire. (abdicare unui monarh.) Trimis de siveco, 05.08.2004. Sursa: Sinonime abdicáre s. f., g. d … Dicționar Român
abdicare — v. intr. [dal lat. abdicare, der. di dicare consacrare , col pref. ab da ] (io àbdico, tu àbdichi, ecc.; aus. avere ). 1. (polit.) [fare rinuncia alla dignità sovrana, con la prep. a o assol.: a. al trono ; decidere di a. ] ▶◀ Ⓖ abbandonare (∅),… … Enciclopedia Italiana
abdicare — ab·di·cà·re v.intr., v.tr. (io àbdico) CO 1. v.intr. (avere) rinunciare al potere e al titolo di sovrano Sinonimi: deporre la corona. 2. v.intr. (avere) estens., rinunciare: abdicare all eredità | venire meno a qcs.: abdicare ai propri doveri… … Dizionario italiano
abdicare — {{hw}}{{abdicare}}{{/hw}}A v. intr. (io abdico , tu abdichi ; aus. avere ) 1 Rinunciare all autorità sovrana o ad altro potere legittimo: abdicare al trono. 2 (est., fig.) Rinunciare: abdicare a un eredità. B v. tr. (raro, lett.) Rifiutare.… … Enciclopedia di italiano
abdicare — v. intr. 1. (assol., + a) rinunciare (al trono, al potere), dimettersi CONTR. accettare, assumere 2. (est., fig.) rinunciare, rifiutare, respingere, lasciare CONTR. accettare, accogliere, gradire, prendere … Sinonimi e Contrari. Terza edizione
abdiquer — [ abdike ] v. tr. <conjug. : 1> • 1402; lat. abdicare 1 ♦ Littér. Renoncer à (une chose). Abdiquer son autorité. ♢ Absolt, cour. Renoncer à agir, se déclarer vaincu. ⇒ abandonner, céder, démissionner. « Tous ces héros abdiquent, succombent… … Encyclopédie Universelle
abdica — abdicá vb. intr. 1. a renunţa la tron, la un drept. 2. (fig.) a renunţa la ceva, a se resemna. 3. a renunţa la o activitate din cauza greutăţilor întâmpinate. (< fr. abdiquer, lat. abdicare) Trimis de tavi, 13.09.2007. Sursa: MDN ABDICÁ,… … Dicționar Român
abdicar — (Del lat. abdicare < ab, separativo + dicare, ofrecer, proclamar.) ► verbo transitivo/ intransitivo 1 POLÍTICA Traspasar la dignidad de soberano a otra persona: ■ abdicó el trono en su hija menor. SE CONJUGA COMO sacar REG. PREPOSICIONAL + en… … Enciclopedia Universal
ABDICANDI jus — inter patriae potestatis apud Athenienses iura fuit, quam in rem scripta lex: Τοὺς γονέας κυρίους εἶναι ἀπὸνηρύτραι. Parentibus abdicare liberos ius esto, apud Demosth. in Baeot. Nec ve4ro liberos tantum, quos genuerant, sed etiam adoptivos, ut… … Hofmann J. Lexicon universale
abdicar — Se conjuga como: sacar Infinitivo: Gerundio: Participio: abdicar abdicando abdicado Indicativo presente imperfecto pretérito futuro condicional yo tú él, ella, Ud. nosotros vosotros ellos, ellas, Uds. abdico abdicas abdica abdicamos… … Wordreference Spanish Conjugations Dictionary
abdicataire — [ abdikatɛr ] adj. et n. • 1848; du lat. abdicare ♦ Qui a abdiqué le pouvoir. Le roi abdicataire. ● abdicataire adjectif et nom S est dit des prêtres qui, durant la Révolution française, abandonnèrent l état ecclésiastique. ⇒ABDICATAIRE, adj. Qui … Encyclopédie Universelle