Перевод: со всех языков на все языки

со всех языков на все языки

Copula

  • 1 còpula

    cópula

    Vocabulari Català-Castellà > còpula

  • 2 cópula

    còpula

    Vocabulario Castellano-Catalán > cópula

  • 3 copula

    cópula

    Dizionario Aragonés - Castellán > copula

  • 4 copula

    cōpula, ae, f. (con u. apio), das Verknüpfende, Verkettende, I) eig.: a) der Strick, das Seil, copulae tortae, v. Schiffsseilen, Acc. tr. 577. – gew. die Koppel, Leine zum Führen der Tiere, bes. der Hunde, der Fangstrick, die Fangleine, copulā vinctum ante se Thyum agere, Nep.: copulas in manibus gestare, Plaut.: copula detrahitur canibus, Ov. – u. die Zugleine am Geschirr, pectora copulae sparteae triturā continuā exulcerati (muli), Apul. met. 9, 13. – b) das Schloß an einem Armbande, Capitol. Maximin. iun. 1. § 8. – c) Plur. copulae, die Verknüpfungsmittel, Bindemittel, als allg. Bezeichnung für die verschiedenen Arten von Enterhaken (harpagones, manus ferreae), Caes. b. G. 3, 13, 8. – II) übtr.: a) übh.: de trinis copulis (Beziehungen) discernere, Varro LL. 9, 4: non video quomodo ista tam diversa in eandem copulam coniciantur, in eins zusammengeworfen werden, Sen.: difficile erat illi in copulam coniecto rixam eius cum quo haerebat effugere, Zusammengekoppelten (zur Gesellschaft), Sen. – b) v. der Wortverbindung, Nigid. b. Gell. 10, 5, 1. – c) das moralisch verknüpfende Band, quos irrupta tenet copula (δεσμός ἄῤῥηκτος), Hor.: ut esset (Atticus) talium virorum copula, Nep.: copulae nuptiales, Apul.; u. so v. der Ehe, spät. ICt.: u. meton., Weib, Gatte, Cassiod. var. 1, 37 (der Tiere): iugalis copula, ibid. 2, 10. – / Synkop. Form cōpla, Licent. ad August. 103 (Poët. Lat. min. tom. IV, 2. p. 535 ed. Wernsd.): vulg. Form cūpla, Isid. 19, 19, 6. – Nbf. Nomin. Plur. copula, ōrum, n., Mart. Cap. poët. 1. § 1. v. 2.

    lateinisch-deutsches > copula

  • 5 copula

    cōpula, ae, f. (con u. apio), das Verknüpfende, Verkettende, I) eig.: a) der Strick, das Seil, copulae tortae, v. Schiffsseilen, Acc. tr. 577. – gew. die Koppel, Leine zum Führen der Tiere, bes. der Hunde, der Fangstrick, die Fangleine, copulā vinctum ante se Thyum agere, Nep.: copulas in manibus gestare, Plaut.: copula detrahitur canibus, Ov. – u. die Zugleine am Geschirr, pectora copulae sparteae triturā continuā exulcerati (muli), Apul. met. 9, 13. – b) das Schloß an einem Armbande, Capitol. Maximin. iun. 1. § 8. – c) Plur. copulae, die Verknüpfungsmittel, Bindemittel, als allg. Bezeichnung für die verschiedenen Arten von Enterhaken (harpagones, manus ferreae), Caes. b. G. 3, 13, 8. – II) übtr.: a) übh.: de trinis copulis (Beziehungen) discernere, Varro LL. 9, 4: non video quomodo ista tam diversa in eandem copulam coniciantur, in eins zusammengeworfen werden, Sen.: difficile erat illi in copulam coniecto rixam eius cum quo haerebat effugere, Zusammengekoppelten (zur Gesellschaft), Sen. – b) v. der Wortverbindung, Nigid. b. Gell. 10, 5, 1. – c) das moralisch verknüpfende Band, quos irrupta tenet copula (δεσμός ἄῤῥηκτος), Hor.: ut esset (Atticus) talium virorum copula, Nep.: copulae nuptiales, Apul.; u. so v. der Ehe, spät. ICt.: u. meton., Weib, Gatte, Cassiod. var. 1, 37 (der Tiere): iugalis copula, ibid. 2, 10. –
    ————
    Synkop. Form cōpla, Licent. ad August. 103 (Poët. Lat. min. tom. IV, 2. p. 535 ed. Wernsd.): vulg. Form cūpla, Isid. 19, 19, 6. – Nbf. Nomin. Plur. copula, ōrum, n., Mart. Cap. poët. 1. § 1. v. 2.

    Ausführliches Lateinisch-deutsches Handwörterbuch > copula

  • 6 copula

    copula s.f.
    1 copulation, coitus
    2 (gramm.) copula*.
    * * *
    ['kɔpula]
    sostantivo femminile ling. (verbo) copula; (congiunzione) copulative (conjunction)
    * * *
    copula
    /'kɔpula/
    sostantivo f.
    ling. (verbo) copula; (congiunzione) copulative (conjunction).

    Dizionario Italiano-Inglese > copula

  • 7 copula

    cōpŭla, ae (contr. form cōpla, in Wernsd. Poët. Lat. Min. IV. p. 535), f. [coapio], that which binds together or binds fast, a band, rope, thong, tie (rare; not in Cic.).
    I.
    Lit.: tortae, ship's rigging, Att. ap. Non. p. 200, 33 (Trag. Rel. v. 577 Rib.); Plaut. Ep. 5, 1, 11:

    copulā vinctum ante se Thynem agere,

    Nep. Dat. 3, 2; cf.:

    copula dura canem tenet,

    a leash, Ov. Tr. 5, 9, 28; id. M. 7, 769; App. M. 7, p. 769:

    pectora copulae sparteae triturā continuā exulcerati (muli),

    id. ib. 9, p. 224 fin. —Of the clasp of a bracelet, Capitol. Max. Jun. 1, 8.—Of grapnel-hooks, etc., by which vessels were held in battle:

    eādem de causā minus commode copulis continebantur (naves),

    Caes. B. G. 3, 13 ex conj. (MSS. scopulis).—
    II.
    Trop., a bond, tie, connection; of love:

    irrupta tenet,

    Hor. C. 1, 13, 18:

    nuptialis,

    App. M. 2, p. 120; so,

    copula,

    Dig. 5, 4, 24; 5, 4, 26; cf.:

    (Hymenaee), copula sacra deum,

    Mart. Cap. 1, § 1 Kopp ad loc.—Of friendship:

    talium virorum,

    Nep. Att. 5, 3.—Of words, Quint. 7, 10, 17; Nigid. ap. Gell. 10, 5, 1:

    ut dignitas eloquendi copulationis ipsius decore servetur,

    Mart. Cap. 5, § 509.

    Lewis & Short latin dictionary > copula

  • 8 copula

    cōpula, ae f. [ cum + apio = apiscor]
    1) бечёвка, верёвка, канат ( copulae tortae Acc); постромка (copulae sparteae tritura Ap); ремень, привязь (canem c. dura tenet O)
    4) соединение, связь, узы (copulae nuptiales Ap; irrupta c. H)
    6) лог., грам. связь ( verba se copulā tenent Q)
    7) словосложение Nigidius ap. AG

    Латинско-русский словарь > copula

  • 9 copula

    cōpŭla, ae, f. [st2]1 [-] lien, attache, noeud, laisse, courroie, chaîne. [st2]2 [-] crampon, main de fer. [st2]3 [-] au fig. liaison, lien, alliance, union. [st2]4 [-] liaison, enchaînement (des mots).
    * * *
    cōpŭla, ae, f. [st2]1 [-] lien, attache, noeud, laisse, courroie, chaîne. [st2]2 [-] crampon, main de fer. [st2]3 [-] au fig. liaison, lien, alliance, union. [st2]4 [-] liaison, enchaînement (des mots).
    * * *
        Copula, huius copulae, pen. corr. Ouid. Un lieu, Une accouple.

    Dictionarium latinogallicum > copula

  • 10 cōpula

        cōpula ae, f    [com-+AP-], a band, rope, thong, tie, fastening: copulā vinctus, N.: Copula detrahitur canibus, O.: copulis continebantur (naves), grapnel-hooks, Cs.—A bond, tie: inrupta tenet (of love), H.: talium virorum (of friendship), N.
    * * *
    string/rope; tie/bond, fastening/clasp; leash/harness; mooring cable; ligament; friendly/close relationship, bond, intimate connection; (used in grammar)

    Latin-English dictionary > cōpula

  • 11 copula

    copula
    copula ['klucida sans unicodeɔfont:pula]
      sostantivo Feminin
     1  grammatica Kopula Feminin
     2  biologia Begattung Feminin, Kopulation Feminin

    Dizionario italiano-tedesco > copula

  • 12 copula

    copula /ˈkɒpjʊlə/
    n. (pl. copulas, copulae)
    1 (gramm.) copula
    2 (anat.) collegamento.

    English-Italian dictionary > copula

  • 13 copula

    copula [ˊkɒpjυlə] n
    грам., анат. свя́зка

    Англо-русский словарь Мюллера > copula

  • 14 copula

    còpula f 1) lett совокупление 2) gram связка

    Большой итальяно-русский словарь > copula

  • 15 copula

    còpula 1) lett совокупление 2) gram связка

    Большой итальяно-русский словарь > copula

  • 16 copula

    copula s.f. 1. ( Gramm) copule. 2. ( accoppiamento) copulation.

    Dizionario Italiano-Francese > copula

  • 17 copula

    copula n (pl - las ou - lae) copule f.

    Big English-French dictionary > copula

  • 18 copula

    copula ['kɒpjʊlə] (pl copulas or copulae [-li:])
    Grammar copule f

    Un panorama unique de l'anglais et du français > copula

  • 19 copula

    copula 1. (анат) связка; 2. иммунное тело

    English-Russian dictionary of biology and biotechnology > copula

  • 20 cópula

    f.
    1 copulation, love-making, sexual intercourse, lovemaking.
    2 copula, hypobranchial eminence.
    * * *
    1 (nexo) link
    2 (coito) copulation, intercourse
    3 LINGÚÍSTICA conjunction
    * * *
    SF
    1) (Bio) copulation

    cópula carnal — copulation, sexual intercourse

    2) (Ling) conjunction
    * * *
    1) (Biol, Zool) copulation
    2) (Ling) copula
    * * *
    1) (Biol, Zool) copulation
    2) (Ling) copula
    * * *
    A ( Biol, Zool) copulation
    B ( Ling) copula
    * * *

    Del verbo copular: ( conjugate copular)

    copula es:

    3ª persona singular (él/ella/usted) presente indicativo

    2ª persona singular (tú) imperativo

    Multiple Entries:
    copular    
    cópula
    copular ( conjugate copular) verbo intransitivo
    to copulate
    cópula sustantivo femenino
    a) (Biol, Zool) copulation

    b) (Ling) copula

    copular verbo transitivo to copulate [con, with]
    cópula sustantivo femenino
    1 Ling conjunction
    2 (coito) copulation, intercourse
    ' cópula' also found in these entries:
    Spanish:
    estar
    - ser
    * * *
    1. [sexual] copulation
    2. Gram copula
    * * *
    f
    1 BIO copulation
    2 GRAM copula
    * * *
    : copulation

    Spanish-English dictionary > cópula

См. также в других словарях:

  • copulă — CÓPULĂ, copule, s.f. 1. Cuvânt de legătură. 2. Verb copulativ. 3. Cuvânt care leagă subiectul de predicat. – Din fr. copule, lat. copula. Trimis de IoanSoleriu, 20.05.2004. Sursa: DEX 98  CÓPULĂ s. (gram.) verb copulativ. Trimis de siveco, 05.08 …   Dicționar Român

  • cópula — f. med. Ligadura o atadura de una cosa con otra. ⊆ anat. Parte u órgano que conecta. ⊆ sex. Coito. Medical Dictionary. 2011 …   Diccionario médico

  • COPULA — apud Capitolin. Maximino Iuniore, c. 1. Dextrocherium cum copula de hyacinthis quatuor etc. ea pars dextrocherii est. quâ iungitur et copulatur; vel taenia potius utrâque dextrocherii parte pendens, quâ dextrocherium alligabatur. Gloss. Copula,… …   Hofmann J. Lexicon universale

  • Copula — ist ein Begriff aus der Mathematik, siehe Copula (Mathematik) aus der Linguistik, siehe Kopula aus der Musik, siehe Copula (Musik) Diese Seite ist eine Begriffsklärung zur Unterscheidung mehrerer …   Deutsch Wikipedia

  • copula — copulá vb., ind. prez. 3 sg. şi pl. copuleáză Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic  COPULÁ vb. I. refl. A se împreuna, a se acupla. [< fr. copuler] …   Dicționar Român

  • cópula — sustantivo femenino 1. Unión de una cosa con otra: De la cópula de los dos gametos se origina la célula huevo. 2. Unión sexual del macho y la hembra: Antes de la cópula en muchas especies animales el macho realiza un largo galanteo a la hembra.… …   Diccionario Salamanca de la Lengua Española

  • copula — / kɔpula/ s.f. [dal lat. copula legame, congiunzione ]. 1. (fisiol.) [congiungimento sessuale] ▶◀ accoppiamento, amore, amplesso, coito, congiunzione (carnale), (non com.) copulazione, rapporto (sessuale), (volg.) scopata. 2. (gramm.) [elemento… …   Enciclopedia Italiana

  • copula — linking verb, 1640s, from L. copula that which binds, rope, band, bond (see COPULATE (Cf. copulate)) …   Etymology dictionary

  • cópula — s. f. 1. Relação ou ato sexual. = COITO, CONCÚBITO, COPULAÇÃO 2. União, junção. 3.  [Gramática] Verbo que une o sujeito ao nome predicativo do sujeito. = VERBO COPULATIVO   ‣ Etimologia: latim copula, ae, laço, correia, gancho, união, casamento …   Dicionário da Língua Portuguesa

  • Copula — Cop u*la, n. [L., bond, band. See {Couple}.] 1. (Logic & Gram.) The word which unites the subject and predicate. [1913 Webster] 2. (Mus.) The stop which connects the manuals, or the manuals with the pedals; called also {coupler}. [1913 Webster] …   The Collaborative International Dictionary of English

  • Copŭla — (lat.), 1) Band, Verbindung; so C. carnalis, fleischliche Vermischung, od. die Verwandtschaft[432] od. Schwägerschaft, welche durch den Beischlaf erfolgt; 2) (Gramm.), der Satztheil, welcher das Subject mit dem Prädicat verbindet; sie ist… …   Pierer's Universal-Lexikon

Поделиться ссылкой на выделенное

Прямая ссылка:
Нажмите правой клавишей мыши и выберите «Копировать ссылку»