Перевод: с итальянского на немецкий

с немецкого на итальянский

(terminare)

  • 1 terminare

    terminare
    terminare [termi'na:re]
     verbo transitivo avere
    beenden, abschließen; (lavoro) fertig stellen
     II verbo intransitivo essere
    zu Ende gehen, aufhören

    Dizionario italiano-tedesco > terminare

  • 2 terminare a punta

    terminare a punta
  • 3 morire

    morire
    morire [mo'ri:re] <muoio, morii, morto>
       verbo intransitivo essere
     1 (cessare di vivere) sterben; (piante) eingehen; (animali) eingehen, sterben; morire ammazzato umgebracht werden; morire impiccato durch Erhängen sterben; morire di morte naturaleviolenta eines natürlichengewaltsamen Todes sterben
     2 figurato morire di famesete vor HungerDurst sterben; morire dal sonno todmüde sein; una fame da morire familiare ein Mordshunger Maskulin; una sete da morire familiare ein Mordsdurst Maskulin; più brutto di così si muore so etwas Hässliches habe ich noch nie gesehen
     3 (figurato: cessare di esistere) sterben; (luce) er-, verlöschen; (suono) ersterben, verhallen; (estinguersi) aussterben; (terminare) enden; (non riuscire) in die Brüche gehen

    Dizionario italiano-tedesco > morire

  • 4 punta

    punta
    punta ['punta]
      sostantivo Feminin
     1 (estremità) Spitze Feminin; (geog:cima) Spitze Feminin, Gipfel Maskulin; (della costa) Landzunge Feminin; ore di punta Spitzenzeit Feminin, Stoßzeiten Feminin plurale; cappello a tre punta-e Dreispitz Maskulin; punta del naso Nasenspitze Feminin; camminare in punta di piedi auf Zehenspitzen gehen; fare la punta ad una matita einen Bleistift spitzen; terminare a punta spitz zulaufen; prendere qualcuno di punta figurato jdm entschieden widersprechen
     2 (massima intensità) Maximum neutro, Höchstmaß neutro
     3 (quantità minima) Kleinigkeit Feminin; gastronomia Idee Feminin, Prise Femininfigurato Hauch Maskulin
     4  Sport Angriffsspieler Maskulin, Spitze Feminin

    Dizionario italiano-tedesco > punta

  • 5 rifinire

    rifinire
    rifinire [rifi'ni:re]
       verbo transitivo
     1 (terminare) wieder beenden, vollenden
     2 (perfezionare) fein bearbeiten, überarbeiten

    Dizionario italiano-tedesco > rifinire

См. также в других словарях:

  • terminare — TERMINÁRE, terminări, s.f. 1. Faptul de a (se) termina; sfârşire, isprăvire. 2. (înv.) Terminaţie (2). – v. termina. Trimis de LauraGellner, 13.09.2007. Sursa: DEX 98  TERMINÁRE s. 1. isprăvire, isprăvit, încheiere, sfârşire, sfârşit, terminat,… …   Dicționar Român

  • terminare — [dal lat. terminare, der. di terminus confine, limite ] (io tèrmino, ecc.). ■ v. tr. 1. [eseguire qualcosa fino al suo compimento: ha terminato gli studi ; t. un racconto ] ▶◀ compiere, concludere, finire, portare a termine (o a compimento),… …   Enciclopedia Italiana

  • terminare — index finish, limit Burton s Legal Thesaurus. William C. Burton. 2006 …   Law dictionary

  • terminare — ter·mi·nà·re v.tr. e intr. (io tèrmino) 1a. v.tr. FO portare a compimento, concludere: terminare un opera, gli studi; terminare i propri giorni, eufem., morire, anche scherz.: quest auto ha terminato i suoi giorni Sinonimi: cessare, completare,… …   Dizionario italiano

  • terminare — {{hw}}{{terminare}}{{/hw}}A v. tr.  (io termino ) 1 Ultimare, condurre a termine: terminare un lavoro; SIN. Compiere, finire; CONTR. Cominciare, iniziare. 2 (raro) Porre i termini, i confini. B v. intr.  ( aus. essere ) 1 Finire, arrivare al… …   Enciclopedia di italiano

  • terminare — A v. tr. 1. ultimare, compiere, finire, chiudere, definire, espletare, concludere, coronare, completare, esaurire □ cessare, smettere CONTR. cominciare, abbozzare, attaccare, iniziare, principiare, imbastire, impiantare, impostare, avviare,… …   Sinonimi e Contrari. Terza edizione

  • Zundúushe' — Terminaré, acabaré, finalizaré …   Vocabulario del idioma zapoteco istmeño

  • finire — [lat. fīnīre, der. di finis limite; cessazione ] (io finisco, tu finisci, ecc.). ■ v. tr. 1. a. [condurre a termine: f. un lavoro, una frase ] ▶◀ concludere, terminare, ultimare. ◀▶ avviare, cominciare, iniziare, (non com.) principiare. b. [nella …   Enciclopedia Italiana

  • finire — fi·nì·re v.tr. e intr., s.m. 1. v.tr. FO portare a termine, concludere: finire un lavoro, finire un discorso, finire il pranzo, finire gli studi; finire un libro, leggerlo o scriverlo fino alla fine | esaurire interamente un periodo di tempo:… …   Dizionario italiano

  • termine — / tɛrmine/ s.m. [dal lat. terminus limite, confine ]. 1. (lett.) [spec. al plur., linea che demarca l estensione di un territorio, di un paese e sim.: presso del Carnaro Ch Italia chiude e suoi t. bagna (Dante)] ▶◀ confine, frontiera. 2. a. [con… …   Enciclopedia Italiana

  • terminer — [ tɛrmine ] v. tr. <conjug. : 1> • XIIe; lat. terminare, de terminus « fin » I ♦ 1 ♦ Vieilli Arrêter en formant une limite (dans l espace). ⇒ borner, limiter. « De grandes bruyères terminées par des forêts » (Chateaubriand). ♢ …   Encyclopédie Universelle

Поделиться ссылкой на выделенное

Прямая ссылка:
Нажмите правой клавишей мыши и выберите «Копировать ссылку»