Перевод: со всех языков на немецкий

с немецкого на все языки

(suscitare)

  • 1 suscitare

    suscitare
    suscitare [su∫∫i'ta:re]
       verbo transitivo
    auslösen, hervorrufen; suscitare la pietà Mitleid hervorrufen

    Dizionario italiano-tedesco > suscitare

  • 2 suscitare [oder destare] clamore

    suscitare [oder destare] clamore
  • 3 suscitare la pietà

    suscitare la pietà
  • 4 suscitare un vespaio

    suscitare un vespaio
    figurato in ein Wespennest stechen

    Dizionario italiano-tedesco > suscitare un vespaio

  • 5 bellum

    bellum, ī, n. ( aus duellum [w. s.]; eig. der Zweikampf, dah.) I) der Krieg, A) eig.: domesticum, Cic.: intestinum, Liv.: domesticum et intestinum, post hominum memoriam crudelissimum ac maximum, Cic.: bella domestica et externa, Cic.: b. sociale, Liv.: piraticum, Varr. u. Cic.: b. civile, Cic.: navale, Cic.: terrestre, Liv.: iustum, pium, iustum piumque, Liv.: impium, Liv.: segne, Liv.: grave et periculosum, Cic.: acerbum, Cic.: cruentum, Vell.: internecivum, Liv.: sumptuosum, Liv.: inexpiabile, Flor.: Africum, s. Āfricus: Africanum, Parthicum, transalpinum, Hispaniense, Cic.: b. Peloponnesiacum, Cic., Peloponnesium, Nep.: b. Iugurthinum, Hor.: Punicum, Cic. – bellum Samnitium, mit den S., Liv.: bella trium regum, mit drei K., Liv.: bellum Romanorum cum Philippo, Liv.: novum cum Antiocho instabat bellum, Liv. – exitus erant bellorum aut mites aut necessarii, Cic.: omnium bellorum terrā marique quies, Liv. – abesse bello, Liv., toto bello, Caes.: alqm mittere ad bellum, Sall. fr.: proficisci ad od. in bellum, s. pro-ficīscor: b. facere, s. facio no. I, B, 1, β: b. concitare, excitare, suscitare, Cic.: b. concire, Liv.: b. movere, commovere, Cic.: b. conflare, Cic.: b. moliri, Liv.: de bello cogitare, Caes.: ad b. animum intendere, Sall.: totus et mente et animo in bellum insisto, Caes.: in bellum incumbere, Caes. – b. parare od. comparare, Cic.: b. apparare, Nep.: b. moliri, Liv. epit., b. moliri animo, Vell., b. moliri adversus alqm, Liv. epit.: b. instruere, b. facere atque instruere, Cic. – b. nuntiare, b. denuntiare, b. indicere, b. denuntiare et indicere, Cic. (u. so indicta finitimis bella et gesta cum civibus, Sen.). – b. capessere, Liv. u. Curt. (s. Mützell Curt. 3, 2 [4], 2): b. consciscere, Liv. – b. suscipere, Cic.: b. sumere, Sall., sumere cum alqo, Liv.: b. incipere, Sall. u. Liv.: b. coepisse adversus alqm, Liv.: b. inchoare, Cic.: b. inire cum alqo, Liv.: belli initium facere, Sall., od. capere, Caes.: belli civilis initia invitum suscipere, extrema non libenter persequi, Cic. – alci bellum cum alqo contrahere, Liv.: b. lacessere, Cic.: b. intendere, Liv.: bello tentare, Cic.: b. pace mutare, Sall. – b. alci inferre, Cic.: b. inferre contra patriam, Cic.: b. inferre in provinciam, Cic.: bello persequi alqm, Cic. – b. administrare, b. agere, b. gerere, s. ad-ministro, ago, 1. gero. – b. prorogare, Cic. – b. patientiā suā alere, Cic.: b. alere et fovere omnibus consiliis, Liv.: bellum se ipsum alit, Liv.: bellum adiuvare viribus suis, Liv. – b. coquere, Liv. – b. ducere (in die Länge ziehen), Caes.: b. trahere, Cic. – b. ponere, Sall. u. Liv., od. deponere, Cic.: b. componere, Cic.: b. omittere, Liv., belli consilia omittere, Liv. – b. conficere, ambulando conficere, Cic.: b. patrare, Sall.: bellum perficere, Liv.: b. profligare, Tac.: profligatum bellum ac paene sublatum, Cic.: b. non modo restinctum, sed etiam inflammatum, Cic. – b. exstinguere, b. restinguere, b. delere, Cic.: b. affectum et, vere ut dicam, paene confectum videmus, Cic. – belli consilium renovare, Caes.: bellum renovare, b. redintegrare, Cic.: b. instaurare, Liv. – bellum differre, Liv.: bellum continuare, Liv. – tumultum ex tumultu, bellum ex bello serere, Sall. fr.: bella ex bellis serere, Liv. – b. impendet, Cic., od. imminet, Liv.: b. ante portas est, Liv.: incidit (es tritt ein, bricht aus) id bellum, Cic., Caesarianum civile bellum, Nep. – b. exsistit, Cic.: b. oritur, b. exoritur, b. nascitur, Cic.: b. exardescit, Liv.: convenientes manus dissipare, ne quod belli initium nasceretur, Caes.: b. renascitur, Cic., od. redit, Liv.: bellum ad Trebiam consistit, kommt vorläufig zum Stehen, Liv. – bello ardet Syria, Cic. – bella erunt (es wird geben), Verg. – in bello, im Kriege, Cic.: in bello... in pace, Sall. u. Liv.: in pace... in bello, Sen. rhet.: in bello praedonum, Cic.: in bello Philippi, Liv.: in civili bello, Cic.: in eo bello, Liv. (vgl. Fabri Liv. 23, 46, 6. Kühnast Liv. Synt. S. 180 f.): mit einem Genet. od. Adjekt. auch bl. bello, wie bello Romanorum, Cic.: Pyrrhi bello, mit P., Cic.: u. so bello Antiochi, Aur. Vict.: Veienti bello, Cic.: bello Romano, Africo, Liv.: trium regum bellis, Liv.: eo bello, Liv.: bello, quo etc., Liv. (vgl. Fabri Liv. 23, 46, 6. Kühnast Liv. Synt. S. 181). – u. der Lokativ. belli = im Kriege, Ter. heaut. 112. Cic. de rep. 2, 56. – beide (bello u. belli) gew. verb. mit domi, wie vel domi vel belli, Cic.: vel belli vel domi, Apul.: od. belli domique, domi bellique, bello domique, domi belloque, Liv.; vgl. Drak. Liv. 1, 34, 12. Alschefski Liv. 9, 26. p. 517, 8. – inter pacem et bellum medium nihil, Cic.: bellum aliquando sine tumultu; at sine bello tumultus numquam, Cic.: ubi ad bellum et castra ventum sit, Cic.: fassus est, non proelio modo se, sed bello victum, Liv.: Thucydides res gestas et bella narrat et proelia, Cic. – B) übtr.: b. tribunicium, Streit, Gezänk mit den Tr., Liv.: b. indicere philosophis, Cic.: cum omnibus improbis aeternum b. esse susceptum, Cic.; vgl. bellum gerimus, sed non pari condicione, contra arma verbis, Cic. – bellum intestinum ab uxore contra me comparatum, Rutil. Lup. – miluo est quoddam b. quasi naturale cum corvo, Cic. – II) meton.: a) wie urspr. πόλεμος, Treffen, Kampf, Schlacht, im Sing. b. Enn., Sall. u.a. Histor.: im Plur. b. Verg. u.a. Dichtern, s. die Auslgg. zu Sall. Cat. 9, 4. Drak. Liv. 3, 61, 2. Mützell Curt. 3, 10 (25), 3. v. 118. Benecke Iustin. 2, 12, 23. Paucker De latin. scriptt. hist. Aug. p. 137. Deder. Dict. 2, 4 u. 38. Thiel Verg. Aen. 2, 439. – b) Plur. bella, Kriegsmassen = Massen Kriegsvölker, Danubius duratus glacie ingentia tergo bella transportat, Plin. pan. 12, 3.

    lateinisch-deutsches > bellum

  • 6 fons [1]

    1. fōns, fontis, m. (v. fundo, s. Varro LL. 5, 123. Paul. ex Fest. 84, 16), I) die Quelle, f. Bandusiae, Hor.: f. Aponi, Suet.: f. calidus, frigidus, Lucr. u. Ov.: fontes frigidi medicatique, Cels.: caldi frigidique fontes, Liv. epit.: benignissimus fons (im Bilde = Urquell der Gnade), Sen.: f. perennis, Hirt. b. G.: putealis, Col.: suscitare et elicere fontem, Plin. ep.: fons aquae prorumpebat ab ea parte, Hirt. b. G.: solum pingue crebri fontes rigant, Curt.: fontes celeriter aestibus exarescebant, Caes.: quo facto repente perennis exaruit fons, Hirt. b. G.: in hac insula extrema est fons aquae dulcis, cui nomen Arethusa est, Cic.: im Bilde, T. Livius lacteo eloquentiae fonte manans, Hieron. epist. 53, 1. – meton. (poet.) = Quellwasser, Verg. u.a. – II) übtr., die Quelle = der Ursprung, die Ursache (oft verb. fons et caput, s. caputno. I, B a. E.), philosophiae, Cic.: iuris, Liv.: mali, Liv.: a fonte repetere, Liv. – / ungew. Abl. Sing. fonti, nach Varro LL. 9, 112: arch. Abl. Sing. fontei, Corp. inscr. Lat. 1, 199, 6: arch. Akk. Plur. fonteis, nach Charis. 129, 19.

    lateinisch-deutsches > fons [1]

  • 7 innovo

    in-novo, āvī, ātum, āre, erneuern, verändern, plurima, ICt.: animas corporibus innovatis suscitare, Lact.: se ad suam intemperantiam, seiner früheren Zügellosigkeit von neuem sich hingeben (Raum geben), Cic. Pis. 89.

    lateinisch-deutsches > innovo

  • 8 suscepto

    suscepto, āvī, āre (Intens. v. suscipio), übernehmen, über sich nehmen, Apul. met. 2, 30 u. 11, 29 H. (die Hdschrn. u.a. Ausgg. suscitare).

    lateinisch-deutsches > suscepto

  • 9 suscito

    sus-cito, āvī, ātum, āre (cieo), I) erheben, A) übh.: a) in die Höhe richten, die Erde beim Pflügen, Verg.: lintea, Ov. – b) errichten, aufbauen, delubra, Lucr. 5, 1164: basilicas et forum in tantam altitudinem suscitari, Eumen. pan. Const. 22, 5. – B) machen, daß einer sich aufrichtet, erhebt, aufrichten, aufstehen heißen, aufjagen, wecken, erwecken, einen Liegenden, nequitia est evertere ut suscites, Sen.: susc. se ab humo, Lact. – einen Sitzenden, et sedeo quā (wo) te suscitat Oceanus, Mart.: te ab tuis subselliis contra te testem suscitabo, Cic.: vulturium a cano capiti (= capite), aufscheuchen, Catull. 68, 124. – einen Schlafenden, susc. alqm somno u. bl. susc. alqm, Plaut.: alqm e somno, Cic.: alqm ante lucem, mane, Varro fr.: von den Toten, Augustin.: mortuos velut e somno solutos, Lact. – übtr., ignes sopitos, erwecken, wieder anblasen, Verg.: exstinctos ignes (amoris), wieder anfachen, Ov. – II) erregen, a) in Bewegung setzen, ermuntern, viros in arma, Verg.: tacentem Apollo suscitat Musam, Hor. – b) reizen, palatum (v. Speisen), Varro sat. Men. 549. – c) erregen, erzeugen, ausbringen, bellum civile, Brut. et Cass. in Cic. ep.: Romanum cum Saguntino bellum, Liv.: tantum bellum suscitare conari contra bellosum genus, Cael. Antip. fr.: susc. caedem, Verg.: crepitum pede, Prop.: fictas sententias, Enn.

    lateinisch-deutsches > suscito

  • 10 bellum

    bellum, ī, n. ( aus duellum [w. s.]; eig. der Zweikampf, dah.) I) der Krieg, A) eig.: domesticum, Cic.: intestinum, Liv.: domesticum et intestinum, post hominum memoriam crudelissimum ac maximum, Cic.: bella domestica et externa, Cic.: b. sociale, Liv.: piraticum, Varr. u. Cic.: b. civile, Cic.: navale, Cic.: terrestre, Liv.: iustum, pium, iustum piumque, Liv.: impium, Liv.: segne, Liv.: grave et periculosum, Cic.: acerbum, Cic.: cruentum, Vell.: internecivum, Liv.: sumptuosum, Liv.: inexpiabile, Flor.: Africum, s. Africus: Africanum, Parthicum, transalpinum, Hispaniense, Cic.: b. Peloponnesiacum, Cic., Peloponnesium, Nep.: b. Iugurthinum, Hor.: Punicum, Cic. – bellum Samnitium, mit den S., Liv.: bella trium regum, mit drei K., Liv.: bellum Romanorum cum Philippo, Liv.: novum cum Antiocho instabat bellum, Liv. – exitus erant bellorum aut mites aut necessarii, Cic.: omnium bellorum terrā marique quies, Liv. – abesse bello, Liv., toto bello, Caes.: alqm mittere ad bellum, Sall. fr.: proficisci ad od. in bellum, s. proficiscor: b. facere, s. facio no. I, B, 1, β: b. concitare, excitare, suscitare, Cic.: b. concire, Liv.: b. movere, commovere, Cic.: b. conflare, Cic.: b. moliri, Liv.: de bello cogitare, Caes.: ad b. animum intendere, Sall.: totus et mente et animo in bellum insisto, Caes.: in bellum incumbere, Caes. – b. parare od. comparare,
    ————
    Cic.: b. apparare, Nep.: b. moliri, Liv. epit., b. moliri animo, Vell., b. moliri adversus alqm, Liv. epit.: b. instruere, b. facere atque instruere, Cic. – b. nuntiare, b. denuntiare, b. indicere, b. denuntiare et indicere, Cic. (u. so indicta finitimis bella et gesta cum civibus, Sen.). – b. capessere, Liv. u. Curt. (s. Mützell Curt. 3, 2 [4], 2): b. consciscere, Liv. – b. suscipere, Cic.: b. sumere, Sall., sumere cum alqo, Liv.: b. incipere, Sall. u. Liv.: b. coepisse adversus alqm, Liv.: b. inchoare, Cic.: b. inire cum alqo, Liv.: belli initium facere, Sall., od. capere, Caes.: belli civilis initia invitum suscipere, extrema non libenter persequi, Cic. – alci bellum cum alqo contrahere, Liv.: b. lacessere, Cic.: b. intendere, Liv.: bello tentare, Cic.: b. pace mutare, Sall. – b. alci inferre, Cic.: b. inferre contra patriam, Cic.: b. inferre in provinciam, Cic.: bello persequi alqm, Cic. – b. administrare, b. agere, b. gerere, s. administro, ago, gero. – b. prorogare, Cic. – b. patientiā suā alere, Cic.: b. alere et fovere omnibus consiliis, Liv.: bellum se ipsum alit, Liv.: bellum adiuvare viribus suis, Liv. – b. coquere, Liv. – b. ducere (in die Länge ziehen), Caes.: b. trahere, Cic. – b. ponere, Sall. u. Liv., od. deponere, Cic.: b. componere, Cic.: b. omittere, Liv., belli consilia omittere, Liv. – b. conficere, ambulando conficere, Cic.: b. patrare, Sall.: bellum perficere, Liv.: b. profligare, Tac.: profligatum bellum ac paene sublatum, Cic.: b. non
    ————
    modo restinctum, sed etiam inflammatum, Cic. – b. exstinguere, b. restinguere, b. delere, Cic.: b. affectum et, vere ut dicam, paene confectum videmus, Cic. – belli consilium renovare, Caes.: bellum renovare, b. redintegrare, Cic.: b. instaurare, Liv. – bellum differre, Liv.: bellum continuare, Liv. – tumultum ex tumultu, bellum ex bello serere, Sall. fr.: bella ex bellis serere, Liv. – b. impendet, Cic., od. imminet, Liv.: b. ante portas est, Liv.: incidit (es tritt ein, bricht aus) id bellum, Cic., Caesarianum civile bellum, Nep. – b. exsistit, Cic.: b. oritur, b. exoritur, b. nascitur, Cic.: b. exardescit, Liv.: convenientes manus dissipare, ne quod belli initium nasceretur, Caes.: b. renascitur, Cic., od. redit, Liv.: bellum ad Trebiam consistit, kommt vorläufig zum Stehen, Liv. – bello ardet Syria, Cic. – bella erunt (es wird geben), Verg. – in bello, im Kriege, Cic.: in bello... in pace, Sall. u. Liv.: in pace... in bello, Sen. rhet.: in bello praedonum, Cic.: in bello Philippi, Liv.: in civili bello, Cic.: in eo bello, Liv. (vgl. Fabri Liv. 23, 46, 6. Kühnast Liv. Synt. S. 180 f.): mit einem Genet. od. Adjekt. auch bl. bello, wie bello Romanorum, Cic.: Pyrrhi bello, mit P., Cic.: u. so bello Antiochi, Aur. Vict.: Veienti bello, Cic.: bello Romano, Africo, Liv.: trium regum bellis, Liv.: eo bello, Liv.: bello, quo etc., Liv. (vgl. Fabri Liv. 23, 46, 6. Kühnast Liv. Synt. S. 181). – u. der Lokativ. belli = im Kriege, Ter. heaut. 112. Cic.
    ————
    de rep. 2, 56. – beide (bello u. belli) gew. verb. mit domi, wie vel domi vel belli, Cic.: vel belli vel domi, Apul.: od. belli domique, domi bellique, bello domique, domi belloque, Liv.; vgl. Drak. Liv. 1, 34, 12. Alschefski Liv. 9, 26. p. 517, 8. – inter pacem et bellum medium nihil, Cic.: bellum aliquando sine tumultu; at sine bello tumultus numquam, Cic.: ubi ad bellum et castra ventum sit, Cic.: fassus est, non proelio modo se, sed bello victum, Liv.: Thucydides res gestas et bella narrat et proelia, Cic. – B) übtr.: b. tribunicium, Streit, Gezänk mit den Tr., Liv.: b. indicere philosophis, Cic.: cum omnibus improbis aeternum b. esse susceptum, Cic.; vgl. bellum gerimus, sed non pari condicione, contra arma verbis, Cic. – bellum intestinum ab uxore contra me comparatum, Rutil. Lup. – miluo est quoddam b. quasi naturale cum corvo, Cic. – II) meton.: a) wie urspr. πόλεμος, Treffen, Kampf, Schlacht, im Sing. b. Enn., Sall. u.a. Histor.: im Plur. b. Verg. u.a. Dichtern, s. die Auslgg. zu Sall. Cat. 9, 4. Drak. Liv. 3, 61, 2. Mützell Curt. 3, 10 (25), 3. v. 118. Benecke Iustin. 2, 12, 23. Paucker De latin. scriptt. hist. Aug. p. 137. Deder. Dict. 2, 4 u. 38. Thiel Verg. Aen. 2, 439. – b) Plur. bella, Kriegsmassen = Massen Kriegsvölker, Danubius duratus glacie ingentia tergo bella transportat, Plin. pan. 12, 3.

    Ausführliches Lateinisch-deutsches Handwörterbuch > bellum

  • 11 fons

    1. fōns, fontis, m. (v. fundo, s. Varro LL. 5, 123. Paul. ex Fest. 84, 16), I) die Quelle, f. Bandusiae, Hor.: f. Aponi, Suet.: f. calidus, frigidus, Lucr. u. Ov.: fontes frigidi medicatique, Cels.: caldi frigidique fontes, Liv. epit.: benignissimus fons (im Bilde = Urquell der Gnade), Sen.: f. perennis, Hirt. b. G.: putealis, Col.: suscitare et elicere fontem, Plin. ep.: fons aquae prorumpebat ab ea parte, Hirt. b. G.: solum pingue crebri fontes rigant, Curt.: fontes celeriter aestibus exarescebant, Caes.: quo facto repente perennis exaruit fons, Hirt. b. G.: in hac insula extrema est fons aquae dulcis, cui nomen Arethusa est, Cic.: im Bilde, T. Livius lacteo eloquentiae fonte manans, Hieron. epist. 53, 1. – meton. (poet.) = Quellwasser, Verg. u.a. – II) übtr., die Quelle = der Ursprung, die Ursache (oft verb. fons et caput, s. caput no. I, B a. E.), philosophiae, Cic.: iuris, Liv.: mali, Liv.: a fonte repetere, Liv. – ungew. Abl. Sing. fonti, nach Varro LL. 9, 112: arch. Abl. Sing. fontei, Corp. inscr. Lat. 1, 199, 6: arch. Akk. Plur. fonteis, nach Charis. 129, 19.

    Ausführliches Lateinisch-deutsches Handwörterbuch > fons

  • 12 innovo

    in-novo, āvī, ātum, āre, erneuern, verändern, plurima, ICt.: animas corporibus innovatis suscitare, Lact.: se ad suam intemperantiam, seiner früheren Zügellosigkeit von neuem sich hingeben (Raum geben), Cic. Pis. 89.

    Ausführliches Lateinisch-deutsches Handwörterbuch > innovo

  • 13 suscepto

    suscepto, āvī, āre (Intens. v. suscipio), übernehmen, über sich nehmen, Apul. met. 2, 30 u. 11, 29 H. (die Hdschrn. u.a. Ausgg. suscitare).

    Ausführliches Lateinisch-deutsches Handwörterbuch > suscepto

  • 14 suscito

    sus-cito, āvī, ātum, āre (cieo), I) erheben, A) übh.: a) in die Höhe richten, die Erde beim Pflügen, Verg.: lintea, Ov. – b) errichten, aufbauen, delubra, Lucr. 5, 1164: basilicas et forum in tantam altitudinem suscitari, Eumen. pan. Const. 22, 5. – B) machen, daß einer sich aufrichtet, erhebt, aufrichten, aufstehen heißen, aufjagen, wecken, erwecken, einen Liegenden, nequitia est evertere ut suscites, Sen.: susc. se ab humo, Lact. – einen Sitzenden, et sedeo quā (wo) te suscitat Oceanus, Mart.: te ab tuis subselliis contra te testem suscitabo, Cic.: vulturium a cano capiti (= capite), aufscheuchen, Catull. 68, 124. – einen Schlafenden, susc. alqm somno u. bl. susc. alqm, Plaut.: alqm e somno, Cic.: alqm ante lucem, mane, Varro fr.: von den Toten, Augustin.: mortuos velut e somno solutos, Lact. – übtr., ignes sopitos, erwecken, wieder anblasen, Verg.: exstinctos ignes (amoris), wieder anfachen, Ov. – II) erregen, a) in Bewegung setzen, ermuntern, viros in arma, Verg.: tacentem Apollo suscitat Musam, Hor. – b) reizen, palatum (v. Speisen), Varro sat. Men. 549. – c) erregen, erzeugen, ausbringen, bellum civile, Brut. et Cass. in Cic. ep.: Romanum cum Saguntino bellum, Liv.: tantum bellum suscitare conari contra bellosum genus, Cael. Antip. fr.: susc. caedem, Verg.: crepitum pede, Prop.: fictas sententias, Enn.

    Ausführliches Lateinisch-deutsches Handwörterbuch > suscito

  • 15 allontanare

    allontanare
    allontanare [allonta'na:re]
     verbo transitivo
     1 (collocare lontano) entfernen
     2 (licenziare) entfernen
     3 (suscitare avversione) abstoßen
     4 (figurato: pericolo) abwenden; (sospetto) von sich dativo weisen
     II verbo riflessivo
    -rsi sich entfernen; allontanare dalla retta via [oder dal retto cammino] figurato vom rechten Wege abkommen

    Dizionario italiano-tedesco > allontanare

  • 16 clamore

    clamore
    clamore [kla'mo:re]
      sostantivo Maskulin
     1 (chiasso) Lärm Maskulin
     2 (figurato: scalpore) Aufsehen neutro, Wirbel Maskulin; suscitare [oder destare] clamore Aufsehen erregen

    Dizionario italiano-tedesco > clamore

  • 17 ispirare

    ispirare
    ispirare [ispi'ra:re]
     verbo transitivo
     1 (suscitare) erwecken, erregen; (paura) einflößen
     2 (suggerire) empfehlen, anregen
     3 (estro creativo) inspirieren
     II verbo riflessivo
    ispirare-rsi a qualcosa sich von etwas inspirieren lassen; (prendere a modello) sich an etwas dativo orientieren; (adeguarsi) sich nach etwas richten

    Dizionario italiano-tedesco > ispirare

  • 18 muovere

    muovere
    muovere ['mulucida sans unicodeɔfont:vere] <muovo, mossi, mosso>
     verbo transitivo avere
     1 (spostare) bewegen; (coda) wedeln mit; (pedina) vorrücken, ziehen; muovere i primi passi die ersten Schritte machen; non muovere un dito familiare figurato keinen Finger rühren
     2 (mettere in moto) in Bewegung setzen
     3 (suscitare) erregen, hervorrufen
     4 (sollevare) vorbringen, erheben
     5 (spingere) bringen, treiben
     II verbo intransitivo essere
     1 (partire) muovere da abgehen von
     2 (andare) muovere incontro a qualcuno jdm entgegengehen
     3 (figurato: derivare) muovere da qualcosa von etwas ausgehen
     III verbo riflessivo
    -rsi
     1 (essere in movimento) sich bewegen; (mettersi in movimento) sich in Bewegung setzen, aufbrechen; (darsi da fare) sich rühren; oggi non mi muovo di casa familiare heute gehe ich nicht aus dem Haus; e dai, muoviti! familiare los, beweg' dich mal!
     2 (figurato: commuoversi) gerührt werden
     3 (figurato: sollevarsi) sich erheben

    Dizionario italiano-tedesco > muovere

  • 19 persuadere

    persuadere
    persuadere [persua'de:re] <persuado, persuasi, persuaso>
     verbo transitivo
     1 (convincere) überzeugen; persuadere qualcuno di qualcosa jdn von etwas überzeugen; persuadere qualcuno di fare qualcosa jdn überreden, etwas zu tun
     2 (suscitare consenso) Zustimmung auslösen bei; ha un modo di fare che non mi persuade er hat eine Art, die mir nicht gefällt
     II verbo riflessivo
    -rsi
     1 (convincersi) sich überzeugen
     2 (capacitarsi) persuadere-rsi di qualcosa sich mit etwas abfinden

    Dizionario italiano-tedesco > persuadere

  • 20 svegliare

    svegliare
    svegliare [zveλ'λa:re]
     verbo transitivo
     1 (dal sonno) wecken
     2 (figurato: animare) aufmuntern, aufrütteln; (suscitare) (er)wecken, wachrufen
     II verbo riflessivo
    -rsi
     1 (dal sonno) anche figurato aufwachen, wach werden
     2 (figurato: manifestarsi) svegliare-rsi a qualcuno in jemandem erwachen

    Dizionario italiano-tedesco > svegliare

См. также в других словарях:

  • suscitare — SUSCITÁRE, suscitări, s.f. Acţiunea de a suscita şi rezultatul ei. – v. suscita. Trimis de LauraGellner, 13.09.2007. Sursa: DEX 98  suscitáre s. f., g. d. art. suscitării; pl. suscitări Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic  …   Dicționar Român

  • suscitare — v. tr. [dal lat. suscitare, der. di citare, frequentativo di ciĕre eccitare , col pref. sus , var. di sub sotto ] (io sùscito, ecc.). 1. (lett.) [levare in alto: Il Dio che atterra e suscita, Che affanna e che consola (A. Manzoni)] ▶◀ elevare,… …   Enciclopedia Italiana

  • suscitare — su·sci·tà·re v.tr. e intr. (io sùscito) 1. v.tr. FO causare, far nascere: suscitare applausi, consenso, lo scandalo ha suscitato una rivolta | destare, eccitare: suscitare allegria, indignazione, grandi passioni Sinonimi: causare, destare,… …   Dizionario italiano

  • suscitare — {{hw}}{{suscitare}}{{/hw}}v. tr.  (io suscito ) 1 Far sorgere (spec. fig.). 2 Eccitare, destare: suscitare ira, discordia; SIN. Ispirare …   Enciclopedia di italiano

  • suscitare — v. tr. 1. (lett.) far sorgere, sollevare, risollevare CONTR. abbassare, far scendere 2. (fig.) cagionare, muovere, promuovere, produrre, procurare, provocare, creare, generare, ingenerare, eccitare, concitare (lett.), destare, svegliare,… …   Sinonimi e Contrari. Terza edizione

  • fare — fare1 s.m. [uso sost. di fare ], solo al sing. 1. (non com.) [cosa o insieme di cose che occorre eseguire: ci vorrà un bel f. per calmarlo ] ▶◀ da farsi, daffare, fatica, impegno. 2. [modo di comportarsi, di agire: ha un f. che non mi piace ]… …   Enciclopedia Italiana

  • susciter — [ sysite ] v. tr. <conjug. : 1> • 1279; « ressusciter » Xe; lat. suscitare, de subs, sub « sous » et citare, de ciere « mouvoir » 1 ♦ Littér. Faire naître (qqn, qqch.) pour aider ou pour contrecarrer. Dieu a suscité à son peuple tantôt des… …   Encyclopédie Universelle

  • suscitar — (Del lat. suscitare, hacer levantar.) ► verbo transitivo Provocar una persona o una cosa comentarios, discusiones o dificultades: ■ la elección del nuevo director suscitó entusiasmo. SINÓNIMO incitar levantar ocasionar promover * * * suscitar… …   Enciclopedia Universal

  • eccitare — ec·ci·tà·re v.tr. (io èccito) AU 1. mettere in agitazione, in fermento: eccitare i sensi, la fantasia; eccitare gli animi, il popolo, le folle; anche ass.: la caffeina eccita | suscitare stimoli sessuali: eccitare qcn. toccandolo; anche ass.:… …   Dizionario italiano

  • suscita — SUSCITÁ, suscít, vb. I. tranz. A provoca, a produce, a stârni, a dezlănţui. – Din fr. susciter, lat. suscitare. Trimis de LauraGellner, 22.06.2004. Sursa: DEX 98  SUSCITÁ vb. a deştepta, a produce, a provoca, a solicita, a stârni, a trezi.… …   Dicționar Român

  • colpo — / kolpo/ s.m. [lat. colpus (class. colăphus pugno, percossa , gr. kólaphos )]. 1. a. [risultato del colpire, con le prep. di dell oggetto col quale si colpisce, a, in o su della parte colpita o assol.: c. di spada, di bastone ; ricevere un c.… …   Enciclopedia Italiana

Поделиться ссылкой на выделенное

Прямая ссылка:
Нажмите правой клавишей мыши и выберите «Копировать ссылку»