(ereditare)

См. также в других словарях:

• ereditare — v. tr. [dal lat. tardo hereditare ] (io erèdito, ecc.). 1. [avere in eredità: e. un immenso patrimonio ] ▶◀ ricevere. ◀▶ ‖ ✻ lasciare, ✻ passare, ✻ trasmettere. 2. (fig.) [ricevere come eredità genetica, trarre qualcosa da un modello e sim.: ha… …   Enciclopedia Italiana

• ereditare — e·re·di·tà·re v.tr. (io erèdito) AU ricevere in eredità: ereditare un terreno, un appartamento; anche fig., prendere: ha ereditato l onestà dei genitori; una parola ereditata dal latino: che proviene direttamente dalla lingua latina {{line}}… …   Dizionario italiano

• ereditare — {{hw}}{{ereditare}}{{/hw}}v. tr.  (io eredito ) Ricevere per successione ereditaria (anche fig.) …   Enciclopedia di italiano

• ereditare — v. tr. (anche fig.) ricevere in eredità, divenire erede, prendere, succedere CONTR. lasciare in eredità …   Sinonimi e Contrari. Terza edizione

• ecotip — ECOTÍP, ecotipuri, s.n. Grup de plante din aceeaşi specie, cu anumite însuşiri ereditare proprii, formate în urma influenţei unor condiţii de mediu. – Din fr. écotype. Trimis de LauraGellner, 10.06.2004. Sursa: DEX 98  ECOTÍP s. (biol.) rasă… …   Dicționar Român

• ereditar — EREDITÁR, Ă, ereditari, e, adj. 1. (Despre particularităţi fizice sau psihice) Care se transmite prin ereditate (1). 2. (Despre un bun, un privilegiu etc.) Care se transmite prin moştenire, care se moşteneşte; moştenit. – Din fr. héréditaire, lat …   Dicționar Român

• prendere — prèn·de·re v.tr. e intr. (io prèndo) I. v.tr. FO I 1a. afferrare qcs. spec. con le mani: prendere un bicchiere, un pacco, un cappello, prendere dei soldi dal borsellino, prendere una sigaretta tra le dita | di animale, afferrare con gli artigli,… …   Dizionario italiano

• cromozom — CROMOZÓM, cromozomi, s.m. (biol.) Corpuscul al nucleului, purtător al caracterelor ereditare, care se formează în timpul diviziunii celulei şi care este variabil ca formă la fiecare specie. – Din fr. chromosome. Trimis de ana zecheru, 13.09.2007 …   Dicționar Român

• genotip — GENOTÍP, genotipuri, s.n. Totalitatea proprietăţilor ereditare ale unui organism. – Din fr. génotype. Trimis de gall, 16.06.2002. Sursa: DEX 98  GENOTÍP s. v. germen. Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime  genotíp s. n., pl. genotípuri …   Dicționar Român

• genă — GÉNĂ, gene, s.f. (biol.) Element al cromozomilor care determină transmiterea şi manifestarea unor caractere ereditare. – Din fr. gène. Trimis de gall, 13.09.2007. Sursa: DEX 98  génă s. f., g. d. art. génei; pl. géne Trimis de siveco, 10.08.2004 …   Dicționar Român

• idioplasmă — IDIOPLÁSMĂ, idioplasme, s.f. Substanţă celulară ipotetică, cu rol deosebit în procesele ereditare. [pr.: di o ] – Din fr. idioplasme. Trimis de gall, 18.04.2008. Sursa: DEX 98  idioplásmă s. f. (sil. di o plas ), g. d. art. idioplásmei; pl.… …   Dicționar Român