-
81 возражать
см. возразить* * *несов.возража́ть на замечание кого-л. — replicare alle osservazioni di qd
(я) не возражаю — sono d'accordo; non ho nulla da obiettare / da ridire; non dico di no
* * *v1) gener. controbattere, replicare, ridire, contestare (против), contraddire, dar sulla voce, fare difficolta, fare le sue osservazioni, fare obiezioni, obiettare, obiettare (a qd) (кому-л.), opporre, protestare, ribattere2) law. eccepire -
82 выражать несогласие
vgener. contestare -
83 выразить несогласие
vgener. contestare -
84 категорически утверждать
adv1) gener. affermare implicitamente (не давая объяснений), montare in cattedra2) obs. contestareUniversale dizionario russo-italiano > категорически утверждать
-
85 критиковать
-
86 объявлять
несов.см. объявить* * *v1) gener. accusare (карты в игре), annunziare, declarare (+A), intimare, palesare, promulgare, dichiarare, annunciare, avvisare, bandire, contestare, denudazione, gridare, indire, proclamare, protestare, pubblicare, significare2) obs. nunziare3) econ. notificare -
87 опровергать
см. опровергнуть* * *несов. - опроверга́ть, сов. - опрове́ргнутьВconfutare vt, smentire vt, controbattere vt; invalidare vt юр. научноопроверга́ть обвинение — confutare l'accusa
опроверга́ть слухи — smentire le voci
опроверга́ть доводы — controbattere le argomentazioni
опроверга́ть нападки / обвинения — respingere gli attacchi / le accuse
* * *v1) gener. controbattere, abbate, contraddire, oppugnare, ribattere, rintuzzare, riprovare, sconfessare, combattere, confutare, contestare, smentire2) obs. dimentire, refutare -
88 опровергнуть показание
vgener. contestare una deposizioneUniversale dizionario russo-italiano > опровергнуть показание
-
89 опротестовать избрание
vgener. contestare l'elezioneUniversale dizionario russo-italiano > опротестовать избрание
-
90 оспаривать иск
vecon. contestare un ricorso -
91 оспаривать право
vgener. contestare un diritto -
92 подвергать критике
vgener. censurare, contestare, criticare -
93 подвергать сомнению
vgener. contestare, controvertere, mettere in forse, mettere in questione -
94 подвергнуть сомнению
vgener. contestare, mettere in dubbio, mettere in forse, porre in dubbio -
95 подтверждать
* * *v1) gener. accusare, avvalorare, avverare, convalidare (доказательствами и т.п.), corroborare, raffermare, rifermare, affermare, confermare, confortare (мнение и т.п.), convalidare, racconfermare, ribadire, riconfermare, suffragare2) obs. contestare3) liter. avvallamento -
96 поставить под вопрос
vgener. contestare, mettere in questione -
97 предъявить обвинение
vgener. contestare l'accusa, muovere accusa -
98 протестовать
* * *несов.protestare vi (a); reclamare vi (a) ( требовать)протестова́ть вексель фин. — presentare in protesto una cambiale
* * *v1) gener. (con qd) lamentarsi (против +0), contestare, far la voce grossa, protestare, rivoltarsi2) econ. reclamare -
99 противиться
contrastare, avversare, opporsi* * *несов. Дcontrastare vt, opporsi (a qd, qc); avversare vt, osteggiare vt; essere avverso (a qc, qd); contrastare vt; contestare vt, essere in opposizione a* * *v1) gener. repugnare (+D), ripugnare (+D), scompiacere (+D), andare contro (=contrariare) (+D), avversare, contrapporre sr (a q.c.), contrariare (+D), far dura, frapporsi a (q.c.), opporsi, reluttare, riluttare2) liter. calcitrare, ricalcitrare -
100 сопротивляться
resistere, opporre resistenza* * *несов. Дсопротивля́ться врагу / болезни — opporsi al nemico / male
* * *v1) gener. far fronte a, affrontare (+D), avversare, contrapporre sr, difendersi, fare fronte, fronteggiare, impennarsi, opporsi, reagire, reluttare, resistere, resistere alla forza, riagire, riluttare, sostenersi, tener testa a (qd)2) liter. ricalcitrare
См. также в других словарях:
contestare — CONTESTÁRE, contestări, s.f. Acţiunea de a contesta şi rezultatul ei; tăgăduire, nerecunoaştere. – v. contesta. Trimis de RACAI, 30.09.2003. Sursa: DEX 98 CONTESTÁRE s. dezminţire, negare, negaţie, renegare, tăgadă, tăgăduială, tăgăduire,… … Dicționar Român
contestare — v. tr. [dal lat. contestari chiamare in testimonio , der. di testis testimone , col pref. con ] (io contèsto, ecc.). 1. (giur.) [dare notizia di un reato: c. un infrazione ] ▶◀ notificare. ⇑ comunicare. 2. [mettere in dubbio la validità o… … Enciclopedia Italiana
contestare — con·te·stà·re v.tr., v.intr. (io contèsto) 1. v.tr. TS dir. notificare formalmente: contestare un accusa, una contravvenzione Sinonimi: intimare. 2. v.tr. AU mettere in dubbio, in discussione: contestare un diritto, un affermazione Sinonimi:… … Dizionario italiano
contestare — {{hw}}{{contestare}}{{/hw}}v. tr. (io contesto ) 1 (dir.) Procedere alla comunicazione all imputato di un fatto costituente reato: contestare una contravvenzione. 2 (fig.) Negare, contrastare: contestare una prova, un affermazione | Mettere in… … Enciclopedia di italiano
contestare — v. tr. 1. (dir.) notificare, intimare, elevare, dichiarare, comunicare 2. (fig.) negare, contrastare, confutare, contraddire, sconfessare, infirmare, oppugnare, impugnare □ polemizzare, criticare, reclamare, rimostrare, disapprovare, dissentire,… … Sinonimi e Contrari. Terza edizione
tăgăduială — TĂGĂDUIÁLĂ, tăgăduieli, s.f. Nerecunoaştere, negare, contestare. – Din tăgădui + suf. eală. Trimis de pan111, 13.08.2004. Sursa: DLRM TĂGĂDUIÁLĂ, tăgăduieli, s.f. Faptul de a tăgădui; negare, contestare; tăgadă, tăgăduire, tăgăduinţă. [pr.: du… … Dicționar Român
contestar — Se conjuga como: amar Infinitivo: Gerundio: Participio: contestar contestando contestado Indicativo presente imperfecto pretérito futuro condicional yo tú él, ella, Ud. nosotros vosotros ellos, ellas, Uds. contesto contestas contesta… … Wordreference Spanish Conjugations Dictionary
applaudire — (ant. applaudere /a p:laudere/) [dal lat. applaudĕre applaudire ] (io applàudo o applaudisco, tu applàudi o applaudisci, ecc.; le forme in isc sono oggi disus.). ■ v. tr. 1. [manifestare consenso con battimani] ▶◀ battere le mani (a). ‖ acclamare … Enciclopedia Italiana
contraddire — con·trad·dì·re v.tr., v.intr. AU 1. v.tr., contrastare qcn. opponendo alle sue asserzioni altre affermazioni diverse e contrarie: contraddire qcn., non contraddirmi sempre, smettila di contraddirmi | contestare, criticare: ha la pessima abitudine … Dizionario italiano
negare — NEGÁRE, negări, s.f. 1. Acţiunea de a nega şi rezultatul ei; contestare, tăgăduire. 2. (fil.) Negaţie (2). ♢ Negarea negaţiei = una dintre cele trei legi dialectice principale, potrivit căreia dezvoltarea se prezintă ca o înlănţuire de negaţii… … Dicționar Român
tagă — TÁGĂ s.f. (înv.) Tăgăduială, tăgadă, negare; contestare. ♢ loc. adv. Fără (de) tagă = fără îndoială, incontestabil. – cf. t ă g a d ă . Trimis de LauraGellner, 23.06.2004. Sursa: DEX 98 TÁGĂ s. v. contestare, dezminţire, negare, negaţie,… … Dicționar Român