-
1 Kostbarkeit
Kostbarkeit, I) als Eigenschaft einer Sache, a) in bezug auf den Preis, das Teuersein: caritas. – b) in bezug auf ihre Trefflichkeit: excellentia (Vortrefflichkeit). – praestantia (Vorzüglichke it). – II) kostbare Sache: res cara od. pretiosa od. magni pretii (Sache von hohem Wert). – res auro pensanda (mit Gold aufzuwägende; im Plur. bl. auro pensanda). – ornamentum (Zierat, Schmuck, z.B. ornamenta templorum). Vgl. »Kleinod«.
-
2 teuer
teuer, I) eig.: carus (Ggstz. vilis). – magni pretii. pretiosus (von hohem Wert, wertvoll, kostbar, Ggstz. parvi pretii). – multorum nummorum (was viel Geld gekostet hat, kostspielig, z.B. bibliotheca). – sumptuosus (kostspielig, z.B. bellum). – sumptuose fabricatus (mit vielen Kosten angefertigt, z.B. essedum). – das Getreide ist t., annona cara est: t. Zeit, s. Teuerung. – Adv.care (Ggstz. vili pretio od. bl. vili). – magno pretio, auch bl. magno (um hohen Preis, Ggstz. parvo pretio od. bl. parvo). – sehr t., carissime; impenso pretio; od. bl. impenso: wie t., quanti: so t., tanti: wie t. es auch sein mag, quanti quanti: etwas sehr t. bezah len, alqd carissime emere (eig.); maximas alcis rei poenas dare (bildl., für etwas sehr große Strafe geben): t. zu stehen kommen, t. sein, care constare; pluris stare; care venire; non sine magna mercede contingere (nicht, ohne großes Lehrgeld zu zahlen, einem zuteil werden): viel teurer zu stehen kommen als etc., multo pluris esse quam etc. – II) uneig., im hohen Grade lieb, wert: carus. – dilectus (hoch geschätzt). – es ist mir jmd. t., alqm diligo et carum habeo: es ist mir jmd. über alles t., alqm unice diligo: jmds. Wille ist mir sehr t., carissimam habeo alcis voluntatem: jmds. teuerste Habe, quae alci sunt carissima.
-
3 Teuerung
Teuerung, I) im allg.: caritas (Ggstz. vilitas). – magnum pretium (der hohe Preis, Ggstz. parvum pretium). – II) insbes., teuere Zeit: caritas annonae od. rei frumentariae annona cara. auch bl. caritas (der Zustand, wenn das Getreide im hohen Preise steht). – inopia rei frumentariae. inopia frumentaria (der Zustand, wenn Mangel an Getreide ist); verb. inopia et caritas rei frumentariae. – während einer T., annonā premente: T. bewirken, verursachen, caritatem annonae inferre (z.B. vom Hagel): es entsteht T., annona carior fit: die T. nimmt zu, annonae caritas increbrescit; annona crescit, ingravescit, ingravescere coepit: die T. ist aufs höchste gestiegen, summa est annonae caritas: die T. nimmt ab, annona vilior fit: es war in diesem Jahre große T., annus in summa caritate fuit: es herrschte T. in der Stadt, annona premebat urbem.
-
4 Wertgegenstand
Wertgegenstand, cara res.
-
5 Wertsache
Wertsache, cara res.
См. также в других словарях:
cara — sustantivo femenino 1. Parte delantera de la cabeza en la que se encuentran los ojos, la nariz y la boca. Sinónimo: rostro. 2. Uso/registro: coloquial, coloquial, coloquial, coloquial, coloquial, coloquial. Expresión del rostro: Ana tiene una… … Diccionario Salamanca de la Lengua Española
căra — CĂRÁ, car, vb. I. 1. tranz. A duce ceva dintr un loc în altul; a transporta (în cantităţi mari). ♢ expr. A căra apa cu ciurul = a munci în gol, a se agita fără rezultat. A căra cuiva (la) pumni (sau palme, gârbace etc.) = a da cuiva multe… … Dicționar Român
Cara — or CARA may refer to:* Classification and Rating Administration, a division of the Motion Picture Association of America that administers the MPAA film rating system * Council for Assisting Refugee Academics, a charitable organization *… … Wikipedia
cara — 1. de cara a. Locución preposicional usada con sentidos diversos: a) ‘Frente a, mirando en dirección a’: «Permanece callado, de cara a la pantalla vacía» (Volpi Klingsor [Méx. 1999]). En España también se usa sin la preposición de: «Pasaron la… … Diccionario panhispánico de dudas
Cara — steht für: Cara (Band), eine Irish Folk Band Cara (Presinge), Weiler in der Gemeinde Presinge, Schweiz Cara (Schottland), eine Insel bei Gigha, Schottland Cara (Vorname), ein weiblicher Vorname, Namensträgerinnen siehe dort einen Angehörigen… … Deutsch Wikipedia
câră — CẤRĂ s.f. (pop.; în expr.) A se ţine de câra cuiva = a stărui pe lângă cineva, a depune insistenţe pentru a determina pe cineva să facă un lucru. A fi în câră cu cineva = a fi în ceartă, în duşmănie cu cineva. – Din cârâi (derivat regresiv).… … Dicționar Român
cara — f. anat. Parte anterior de la cabeza, desde el principio de la frente hasta la barbilla. Medical Dictionary. 2011. cara parte anterior de la … Diccionario médico
Cara — f English: 20th century coinage, from the Italian term of endearment cara ‘beloved’ or the Irish Gaelic vocabulary word cara friend. This is not normally used as a given name in Italy, where such innovations are held in check by the hostility of… … First names dictionary
cara — s. f. 1. Parte anterior da cabeça; semblante, fisionomia. 2. [Por extensão] Frente ou lado anterior de certos objetos. 3. Lado da moeda em que está a efígie. 4. [Figurado] Ousadia. 5. Atrevimento. 6. cara de Páscoa: rosto alegre, pessoa risonha … Dicionário da Língua Portuguesa
Cara — CARA, Argyll. See Gigha and Cara … A Topographical dictionary of Scotland
Cara [1] — Cara, Maß, in Apulien so v.w. Stara … Pierer's Universal-Lexikon