-
1 Отмежевать
- terminare (agrum publicum a privato); -
2 Размежевать
- terminare (agrum publicum a privato); meti; metiri; dimetiri; abmetiri; -
3 Ограничить
(de)finire; (de)limitare; limitibus restringere; limitare; (co)arctare; coangustare; coercere; cohibere (summam); constringere (libertatem); terminare; determinare; comprimere; obsidere;• ограничить время - arctare tempus;
• ограничить пределы чего-л. - terminare modum alicujus rei;
• ограничивать зло страданием - mala dolore terminare;
-
4 Граница
- finis; confinium (arbor in confinio nata, in confinio furoris et sanitatis constitui); limes; terminus (termini possessionum); margo;• восточные =ы - fines (termini) orientales;
• до верхних границ леса - ad limites superiores silvarum;
• нижняя = вечных снегов - limes inferior nivis perpetuae;
• проводить, устанавливать границы - fines (imperii) terminare;
• переходить в своих произведениях должные границы - ultra legem tendere opus;
-
5 Завершать
- absolvere; finire; consummare; terminare (orationem; bellum); supremam manum imponere (alicui rei); perficere; complere; concludere; transigere;• Гердер завершил и выпустил новое издание каталога - cl. Herder editionem novam catalogi absolvit et edidit;
-
6 Заканчивать
- absolvere; finire; terminare; perficere; peragere; desinere; perferre; perpetrare; implere; -
7 Заключать,
Заключить - includere; claudere; concludere; habere (epistula nihil habet); continere; conjectare; terminare; contrahere; intrudere;• заключать в тюрьму - abdere aliquem carceri;
• заключённые под стражу - in custodiam habiti;
• заключить в скобки - uncis includere; concludere; facere (pacem; indutias);
-
8 Замыкать
- claudere; concludere; occludere; praecludere; finire; terminare; obserere; -
9 Кончать
- absolvere; finire; finem facere / afferre / constituere; claudere; concludere; terminare; sistere (querelas; labores); profligare; peragere; perficere; conficere; ad exitum perducere;• кончено - actum est;
• я скоро кончу свою работу - negotio propediem supremam manum imponam; negotium propediem ad finem perducam; negotium potato exitu concludam / terminabo;
-
10 Объём
- volumen; ambitus; extensio; circuitus;• сузить объём чего-л. - terminare modum alicujus rei;
-
11 Окончить,
оканчивать - absolvere; finire; complere; consummare; terminare (orationem; bellum); perficere; claudere; efficere; explere; haurire; defungi;• окончить войну - debellare;
-
12 Определить
- finire; definire; determinare; computare (totum damnum, tempora, annos); destinare (tempus locumque ad certamen; materiam ad scribendum; alicui provinciam); attribuere; constituere; consciscere; dirigere; edicere; exigere; irrogare; jubere; metiri; ponderare;• определить границы - terminare;
• определить цену - existimare;
-
13 Отделить,
Отделять - discernere; secernere; disjungere; sejungere; dissociare; divellere; secludere; segregare; separare; abscindere; abjugare (aliquem ab aliqua re); abjungere (aliquem); abrumpere (Hellespontus Asiam abrumpit Europae); auferre; terminare (agrum publicum a privato; locum); disterminare; distinguere; spernere (se a malis); sequestrare;• Армения отделяется рекой Ефратом от Каппадокии - Armenia Euphrate amne aufertur Cappadociae;
• Альпы отделяют Германию от Италии - Alpes Germaniam ab Italia submovent;
-
14 Покончить
- finire; terminare; perficere;• покончить с собой - exsequi mortem;
-
15 Сокрушить
- affligere (victorem); comminuere (hostem; opes civitatis; vires ingenii); destruere; perfringere; concidere; contundere; pervertere; evertere; distrahere; terminare; -
16 заключать
claudere, o, si, sum; concludere; includere; habēre [e]o, ui, itum (epistula nihil habet); continēre [e]o, ui, itum; conjectare, 1; terminare, 1; contrahere, o, xi, ctum; intrudere, o, di, sum• заключать в тюрьму abdere aliquem carceri
• заключенные под стражу in custodiam habiti
• заключить в скобки uncis includere; concludere; facere (pacem; indutias)
-
17 оканчивать
absolvere [o, lvi, lutum]; finire [4]; complere [eo, evi, etum]; explēre; consummare [1]; terminare [1] (orationem; bellum); perficere [io, feci, fectum]; efficere; claudere [o, si, sum]; haurire [io, hausi, haustum]; defungi [or, functus sum]• окончить войну debellare [1]
-
18 отделять
discernere [o, crevi, cretum]; secernere; disjungere [o, nxi, nctum]; abjungere (aliquem); sejungere; dissociare [1]; divellere [o, vulsi, vulsum]; secludere [o, si, sum]; segregare [1]; separare [1]; abscindere; abjugare [1] (aliquem ab aliqua re); abrumpere [o, rupi, ruptum] (Hellespontus Asiam abrumpit Europae); auferre [aufero, abstuli, ablatum]; terminare [1] (agrum publicum a privato; locum); disterminare [1]; distinguere [o, nxi, nctum]; spernere [o, sprevi, spretum] (se a malis); sequestrare [1]• Армения отделяется рекой Ефратом от Каппадокии Armenia Euphrate amne aufertur Cappadociae
• Альпы отделяют Германию от Италии Alpes Germaniam ab Italia submovent
См. также в других словарях:
terminare — TERMINÁRE, terminări, s.f. 1. Faptul de a (se) termina; sfârşire, isprăvire. 2. (înv.) Terminaţie (2). – v. termina. Trimis de LauraGellner, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 TERMINÁRE s. 1. isprăvire, isprăvit, încheiere, sfârşire, sfârşit, terminat,… … Dicționar Român
terminare — [dal lat. terminare, der. di terminus confine, limite ] (io tèrmino, ecc.). ■ v. tr. 1. [eseguire qualcosa fino al suo compimento: ha terminato gli studi ; t. un racconto ] ▶◀ compiere, concludere, finire, portare a termine (o a compimento),… … Enciclopedia Italiana
terminare — index finish, limit Burton s Legal Thesaurus. William C. Burton. 2006 … Law dictionary
terminare — ter·mi·nà·re v.tr. e intr. (io tèrmino) 1a. v.tr. FO portare a compimento, concludere: terminare un opera, gli studi; terminare i propri giorni, eufem., morire, anche scherz.: quest auto ha terminato i suoi giorni Sinonimi: cessare, completare,… … Dizionario italiano
terminare — {{hw}}{{terminare}}{{/hw}}A v. tr. (io termino ) 1 Ultimare, condurre a termine: terminare un lavoro; SIN. Compiere, finire; CONTR. Cominciare, iniziare. 2 (raro) Porre i termini, i confini. B v. intr. ( aus. essere ) 1 Finire, arrivare al… … Enciclopedia di italiano
terminare — A v. tr. 1. ultimare, compiere, finire, chiudere, definire, espletare, concludere, coronare, completare, esaurire □ cessare, smettere CONTR. cominciare, abbozzare, attaccare, iniziare, principiare, imbastire, impiantare, impostare, avviare,… … Sinonimi e Contrari. Terza edizione
Zundúushe' — Terminaré, acabaré, finalizaré … Vocabulario del idioma zapoteco istmeño
finire — [lat. fīnīre, der. di finis limite; cessazione ] (io finisco, tu finisci, ecc.). ■ v. tr. 1. a. [condurre a termine: f. un lavoro, una frase ] ▶◀ concludere, terminare, ultimare. ◀▶ avviare, cominciare, iniziare, (non com.) principiare. b. [nella … Enciclopedia Italiana
finire — fi·nì·re v.tr. e intr., s.m. 1. v.tr. FO portare a termine, concludere: finire un lavoro, finire un discorso, finire il pranzo, finire gli studi; finire un libro, leggerlo o scriverlo fino alla fine | esaurire interamente un periodo di tempo:… … Dizionario italiano
termine — / tɛrmine/ s.m. [dal lat. terminus limite, confine ]. 1. (lett.) [spec. al plur., linea che demarca l estensione di un territorio, di un paese e sim.: presso del Carnaro Ch Italia chiude e suoi t. bagna (Dante)] ▶◀ confine, frontiera. 2. a. [con… … Enciclopedia Italiana
terminer — [ tɛrmine ] v. tr. <conjug. : 1> • XIIe; lat. terminare, de terminus « fin » I ♦ 1 ♦ Vieilli Arrêter en formant une limite (dans l espace). ⇒ borner, limiter. « De grandes bruyères terminées par des forêts » (Chateaubriand). ♢ … Encyclopédie Universelle