-
1 culpa
culpa -
2 culpa
culpa -
3 culpa
culpa -
4 culpa
culpa (altlat. colpa), ae, f., das Verschulden, die Verschuldung, die Schuld, I) eig. u. meton.: 1) eig.: a) übh. (Ggstz. laus): c. belli, Liv.: c. delicti, Cic.: c. neglegentiae, Q. Cic. – correctio huius culpae, Cic.: liberatio culpae, Cic.: satisfactio culpae, Quint. – nulla conscientia de culpa, Sall. Cat. 35, 2. – affinis culpae, Cic.: sibi nullius conscius culpae, Plin. ep.; vgl. istius nescius culpae, Verg.: expers culpae, Suet.: a culpa vacuus, Sall.: culpae reus, Cic. – c. aliena, Cic.: magna, maxima, Cic.: minor, Cic.: turpis, Cic. – Abl. culpā, durch (eigenes) V., zB. nihil mihi mali casus attulit; omnia culpā contracta sunt, Cic.: nusquam culpā male rem gessit, Nep.: culpā amittere alqd, Liv.: ebenso meā culpā, tuā culpā, suā culpā u. dgl., zB. non meā culpā saepe ad vos oratum mitto, es ist nicht meine Sch., daß ich usw., Sall.: magis adeo id facilitate, quam aliā ullā culpā meā contigit, Cic.: nemo, nisi suā culpā, diu dolet, Quint.: summā meā culpā, Cic. – culpā alcis, zB. accusatorum culpā, Val. Max.: nullā ducis culpā, Tac.: bes. oft accĭdit alqd culpā alcis, operā et culpā alcis, culpā senectutis, Cic.: ea molestissime ferre homines debent, quae ipsorum culpā contracta sunt, Cic. – abesse a culpa, sowohl v. Pers., zB. innocens est quispiam, verum tamen, quamquam abest a culpa, suspicione tamen non caret, Cic.; als v. Lebl., ferre fortunam praesertim quae absit a culpa, Cic. – abest culpa ab alqo od. ab alqa re, zB. a filio, Quint.: quicquid accĭderit, a quo mea culpa absit, animo forti feram, Cic. – non abhorrere a tali culpa (v. Pers.), Cic.: absolvere alqm culpā niveis lapillis (Ggstz. damnare nigris), Ov. – accusare populi culpam, non accusatoris, Cic. – admittere in se culpam, Ter.: enixe amovere ab se culpam, Liv.: arguere alqm culpae (Ggstz. liberare culpae), Liv.: ea culpa, quam arguo, Liv.: assignare culpae alcis imprudentiaeque, quod (daß) etc., Cic.: assignare culpae fortunam (zur persönl. Sch. anrechnen) Auct. b. Afr.: uni culpam attribuere, Cic.: augere culpam, culpam alcis rei, Cic., culpam suam, Plin. ep.: avertere omnem culpam in fraudem Carthaginiensium, Liv. – carere culpā, Plaut., Cic. u.a.: coarguere suam culpam, Cic.: commereri culpam, Plaut.: commerere culpam, Ter., culpam in se, Plaut.: committere culpam, Cic.: communicare culpam suam cum altero, Cic. – conferre culpam suam in senectutem, Cic., culpam omnem in Domitium, Cic., in me omnem illorum temporum culpam, Cic., huius circumsessionis tuae causam et culpam in alios, Cic.: ut in eo ipso, in quo reprehendatur, culpam in adversarium conferat, Cic. – in quo non modo culpa nulla, sed ne suspicio quidem potuit consistere (Platz greifen), Cic.: cum in homine nulla culpa inveniretur, Cic. – culpā contaminare personam (seinen Charakter), Cornif. rhet.: contrahere culpam (v. Pers.), Cic.: fortunam in culpam convertere, jmdm. sein Schicksal als Schuld beimessen, Cic.: corrigere virtute culpam suam, Liv. – dare alci summam laudem vitio et culpae, Cic.: dare veniam culpae, Ov.: demovere culpam ab aliis, Cic.: derivare culpam suam in alqm, Cic. – non potes effugere huius culpae poenam, Cic. – est culpa mea, tua etc., est culpa alcis, zB. sed haec mea culpa est, Cic.: tua summa culpa est, si etc., du bist am meisten schuld, Cic.: tua tamen non nulla culpa est, Cic.: nostra nulla culpa est, Cic.: de reliquo iam nostra culpa erit, si etc., Cic.: multorum est enim et varia culpa, Cic.: hominum esse istam culpam, non deorum, Cic. – est culpa in alqo od. in alqa re, zB. ego culpam non in nauarchis, sed in te fuisse demonstro, Cic.: illa modo in ducibus culpa, quod ut odio essent civibus fecerant, alia omnis penes milites noxia erat, Liv.: in hominum vitiis ais esse culpam, Cic.: dav. verschieden scit culpam in facto, non scelus esse meo, Ov. trist. 4, 1, 24. – est culpa penes alqm, zB. ego etiam illorum esse hanc culpam credidi, quae te est penes, Ter.: ne penes ipsos culpa esset cladis forte Gallico bello acceptae, Liv.: si vicarii dati, penes eos culpa est, qui etc., Traian. in Plin. ep. – esse in culpa, v. Pers.u. Lebl., zB. nos in culpa sumus, Cic.: simili sunt in culpa, qui etc., Cic.: medicus magna est in culpa, si etc., Cic.: malo Tironis verecundiam in culpa esse, quam illiberalitatem Curii, Cic.: Ggstz. extra culpam esse, zB. dico aut omnes extra culpam fuisse, aut, si uni culpa attribuenda sit, in eo maximam fuisse, qui summum imperium obtineret, aut, si omnes in culpa fuerint, oportuisse etc., Cic.: extra culpam belli esse, Liv. – excludere culpam, unmöglich machen, zB. eam dedisses hominibus rationem, quae vitia culpamque excluderet, Cic. – fateri culpam suam, Quint. – haeret omnis culpa sola in alqo, Ter.: haeret in alqo culpa crimenque, Cic. – ignoscere culpae minori, Petron.: incĭdere in hoc culpae genus non fraude, Cic.: inclinare omnem culpam in collegam, Liv.: invenire alqm in culpa, Ter. – liberare alqm culpā, Cic.: liberare alqm culpae (Ggstz. arguere alqm culpae), Liv.: luere culpam maiorum (von den Nachkommen), Curt.: sanguine liberûm suorum culpam defectionis luere, Liv.-merere culpam in alqa re, Ter., od. alqā re, zB. prave quid imperando, Mela: videndum est an minui culpa possit, Quint. – piare miserorum morte culpam hanc, Verg.: plectere culpam, Cic.: ponere se extra omnem culpam causamque, Cic.: non omnes, qui Oppianicum condemnarunt, in culpa sunt ac suspicione ponendi, als Schuld habend u. verdächtig anzusehen, Cic.: praestare culpam, für die Sch. Bürgschaft leisten, Cic.: purgare (rechtfertigen) culpam, Liv. – redimere praeteritam culpam, ausgleichen, gut machen, Planc. in Cic. ep. (vgl. redimere nullam congiario culpam, nullam alimentis crudelitatem, Plin. pan.): regerere communem culpam in alqm, Plin. ep.: remittere culpam, Val. Flacc.: a se removere culpam, Liv.: remotum esse a culpa (v. Pers.), Cic.: reprehendere alcis culpam, Cic.: residet culpa alcis rei in alqo, Cic. – subest nulla culpa, Cic. fr.: suscipere culpam, culpam alcis rei, aliquid culpae recusando, Cic.: in se suscipere istius culpam crimenque, Cic.: sustinere culpam alcis rei, die Sch. von etw. tragen, v. Pers., Cic.; u. v. Lebl., zB. horum malorum omnium culpam fortuna sustinet, Cic.; u. (v. Pers.) m. folg. quod (daß usw.), ut iam ne istius quidem rei culpam sustineam, quod minus diu fuerim in provincia, quam fortasse fuerit utile, Cic. – teneri aliquā culpā erroris humani, Cic.: transferre culpam (omnem culpam) in alios od. in se, Cic.: transferre suam culpam ad negotia, Sall.: tribuere alqd culpae alcis, Cornif. rhet., Caes. u.a. – vacare culpā, omni culpā (v. Pers.), Cic.: vacare culpā in alqa re (v. Pers.), Cic.: versari in simili culpa (v. Pers.), Cic.: vertere culpam alcis rei in gloriam alqā re, Plin. ep.: vitare culpam, Hor. – im Plur., ut hoc iam ante confirmem, in hoc uno genere omnes inesse culpas istius maximas avaritiae, maiestatis, dementiae, libidinis, crudelitatis, Cic. Verr., 5, 42: seraque fata, quae manent culpas etiam sub Orco, Hor. carm. 3, 22, 29: u. so Plur. noch Hor. carm. 4, 4, 36; 4, 15, 11. Vitr. 3, 1, 4. Apul. de dogm. Plat. 2, 27. Arnob. 1, 27 u.a. Auson. lud. sept. sap. praef. 14 u.a. – b) insbes.: α) die Schuld der Unkeuschheit, der Fall, culpa inter viros ac feminas vulgata, Tac.: celare culpam falsa sub imagine, Ov. – β) die Schuld der Nachlässigkeit, die Nachlässigkeit, die man verschuldet, si neque maiorem feci ratione malā rem, nec sum facturus vitio culpāve (durch Verschwendung oder N.) minorem, Hor. sat. 2, 6, 6 sq.: u. so Gaius dig. 17, 2, 72. Ulp. dig. 42, 5, 8. § 3. – 2) meton., die Schuld = der schuldige Gegenstand, continuo culpam (die Ursache der Seuche, das kranke Schaf) ferro compesce, Verg. georg. 3, 468. – II) übtr., das Gebrechen einer Sache (Ggstz. laus, Vollkommenheit), operum et laudes et culpae, Vitr. 3, 1, 4.
-
5 culpa
culpa (altlat. colpa), ae, f., das Verschulden, die Verschuldung, die Schuld, I) eig. u. meton.: 1) eig.: a) übh. (Ggstz. laus): c. belli, Liv.: c. delicti, Cic.: c. neglegentiae, Q. Cic. – correctio huius culpae, Cic.: liberatio culpae, Cic.: satisfactio culpae, Quint. – nulla conscientia de culpa, Sall. Cat. 35, 2. – affinis culpae, Cic.: sibi nullius conscius culpae, Plin. ep.; vgl. istius nescius culpae, Verg.: expers culpae, Suet.: a culpa vacuus, Sall.: culpae reus, Cic. – c. aliena, Cic.: magna, maxima, Cic.: minor, Cic.: turpis, Cic. – Abl. culpā, durch (eigenes) V., zB. nihil mihi mali casus attulit; omnia culpā contracta sunt, Cic.: nusquam culpā male rem gessit, Nep.: culpā amittere alqd, Liv.: ebenso meā culpā, tuā culpā, suā culpā u. dgl., zB. non meā culpā saepe ad vos oratum mitto, es ist nicht meine Sch., daß ich usw., Sall.: magis adeo id facilitate, quam aliā ullā culpā meā contigit, Cic.: nemo, nisi suā culpā, diu dolet, Quint.: summā meā culpā, Cic. – culpā alcis, zB. accusatorum culpā, Val. Max.: nullā ducis culpā, Tac.: bes. oft accĭdit alqd culpā alcis, operā et culpā alcis, culpā senectutis, Cic.: ea molestissime ferre homines debent, quae ipsorum culpā contracta sunt, Cic. – abesse a culpa, sowohl v. Pers., zB. innocens est quispiam, verum tamen, quamquam abest a culpa, suspicione tamen non caret, Cic.; als v. Lebl., ferre fortunam praesertim————quae absit a culpa, Cic. – abest culpa ab alqo od. ab alqa re, zB. a filio, Quint.: quicquid accĭderit, a quo mea culpa absit, animo forti feram, Cic. – non abhorrere a tali culpa (v. Pers.), Cic.: absolvere alqm culpā niveis lapillis (Ggstz. damnare nigris), Ov. – accusare populi culpam, non accusatoris, Cic. – admittere in se culpam, Ter.: enixe amovere ab se culpam, Liv.: arguere alqm culpae (Ggstz. liberare culpae), Liv.: ea culpa, quam arguo, Liv.: assignare culpae alcis imprudentiaeque, quod (daß) etc., Cic.: assignare culpae fortunam (zur persönl. Sch. anrechnen) Auct. b. Afr.: uni culpam attribuere, Cic.: augere culpam, culpam alcis rei, Cic., culpam suam, Plin. ep.: avertere omnem culpam in fraudem Carthaginiensium, Liv. – carere culpā, Plaut., Cic. u.a.: coarguere suam culpam, Cic.: commereri culpam, Plaut.: commerere culpam, Ter., culpam in se, Plaut.: committere culpam, Cic.: communicare culpam suam cum altero, Cic. – conferre culpam suam in senectutem, Cic., culpam omnem in Domitium, Cic., in me omnem illorum temporum culpam, Cic., huius circumsessionis tuae causam et culpam in alios, Cic.: ut in eo ipso, in quo reprehendatur, culpam in adversarium conferat, Cic. – in quo non modo culpa nulla, sed ne suspicio quidem potuit consistere (Platz greifen), Cic.: cum in homine nulla culpa inveniretur, Cic. – culpā contaminare personam (seinen Charakter), Cornif. rhet.: contrahere————culpam (v. Pers.), Cic.: fortunam in culpam convertere, jmdm. sein Schicksal als Schuld beimessen, Cic.: corrigere virtute culpam suam, Liv. – dare alci summam laudem vitio et culpae, Cic.: dare veniam culpae, Ov.: demovere culpam ab aliis, Cic.: derivare culpam suam in alqm, Cic. – non potes effugere huius culpae poenam, Cic. – est culpa mea, tua etc., est culpa alcis, zB. sed haec mea culpa est, Cic.: tua summa culpa est, si etc., du bist am meisten schuld, Cic.: tua tamen non nulla culpa est, Cic.: nostra nulla culpa est, Cic.: de reliquo iam nostra culpa erit, si etc., Cic.: multorum est enim et varia culpa, Cic.: hominum esse istam culpam, non deorum, Cic. – est culpa in alqo od. in alqa re, zB. ego culpam non in nauarchis, sed in te fuisse demonstro, Cic.: illa modo in ducibus culpa, quod ut odio essent civibus fecerant, alia omnis penes milites noxia erat, Liv.: in hominum vitiis ais esse culpam, Cic.: dav. verschieden scit culpam in facto, non scelus esse meo, Ov. trist. 4, 1, 24. – est culpa penes alqm, zB. ego etiam illorum esse hanc culpam credidi, quae te est penes, Ter.: ne penes ipsos culpa esset cladis forte Gallico bello acceptae, Liv.: si vicarii dati, penes eos culpa est, qui etc., Traian. in Plin. ep. – esse in culpa, v. Pers.u. Lebl., zB. nos in culpa sumus, Cic.: simili sunt in culpa, qui etc., Cic.: medicus magna est in culpa, si etc., Cic.: malo Tironis verecundiam in culpa esse, quam illibe-————ralitatem Curii, Cic.: Ggstz. extra culpam esse, zB. dico aut omnes extra culpam fuisse, aut, si uni culpa attribuenda sit, in eo maximam fuisse, qui summum imperium obtineret, aut, si omnes in culpa fuerint, oportuisse etc., Cic.: extra culpam belli esse, Liv. – excludere culpam, unmöglich machen, zB. eam dedisses hominibus rationem, quae vitia culpamque excluderet, Cic. – fateri culpam suam, Quint. – haeret omnis culpa sola in alqo, Ter.: haeret in alqo culpa crimenque, Cic. – ignoscere culpae minori, Petron.: incĭdere in hoc culpae genus non fraude, Cic.: inclinare omnem culpam in collegam, Liv.: invenire alqm in culpa, Ter. – liberare alqm culpā, Cic.: liberare alqm culpae (Ggstz. arguere alqm culpae), Liv.: luere culpam maiorum (von den Nachkommen), Curt.: sanguine liberûm suorum culpam defectionis luere, Liv.- merere culpam in alqa re, Ter., od. alqā re, zB. prave quid imperando, Mela: videndum est an minui culpa possit, Quint. – piare miserorum morte culpam hanc, Verg.: plectere culpam, Cic.: ponere se extra omnem culpam causamque, Cic.: non omnes, qui Oppianicum condemnarunt, in culpa sunt ac suspicione ponendi, als Schuld habend u. verdächtig anzusehen, Cic.: praestare culpam, für die Sch. Bürgschaft leisten, Cic.: purgare (rechtfertigen) culpam, Liv. – redimere praeteritam culpam, ausgleichen, gut machen, Planc. in Cic. ep. (vgl. redimere nullam congiario culpam,————nullam alimentis crudelitatem, Plin. pan.): regerere communem culpam in alqm, Plin. ep.: remittere culpam, Val. Flacc.: a se removere culpam, Liv.: remotum esse a culpa (v. Pers.), Cic.: reprehendere alcis culpam, Cic.: residet culpa alcis rei in alqo, Cic. – subest nulla culpa, Cic. fr.: suscipere culpam, culpam alcis rei, aliquid culpae recusando, Cic.: in se suscipere istius culpam crimenque, Cic.: sustinere culpam alcis rei, die Sch. von etw. tragen, v. Pers., Cic.; u. v. Lebl., zB. horum malorum omnium culpam fortuna sustinet, Cic.; u. (v. Pers.) m. folg. quod (daß usw.), ut iam ne istius quidem rei culpam sustineam, quod minus diu fuerim in provincia, quam fortasse fuerit utile, Cic. – teneri aliquā culpā erroris humani, Cic.: transferre culpam (omnem culpam) in alios od. in se, Cic.: transferre suam culpam ad negotia, Sall.: tribuere alqd culpae alcis, Cornif. rhet., Caes. u.a. – vacare culpā, omni culpā (v. Pers.), Cic.: vacare culpā in alqa re (v. Pers.), Cic.: versari in simili culpa (v. Pers.), Cic.: vertere culpam alcis rei in gloriam alqā re, Plin. ep.: vitare culpam, Hor. – im Plur., ut hoc iam ante confirmem, in hoc uno genere omnes inesse culpas istius maximas avaritiae, maiestatis, dementiae, libidinis, crudelitatis, Cic. Verr., 5, 42: seraque fata, quae manent culpas etiam sub Orco, Hor. carm. 3, 22, 29: u. so Plur. noch Hor. carm. 4, 4, 36; 4, 15, 11. Vitr. 3, 1, 4. Apul. de dogm. Plat. 2, 27. Arnob.————1, 27 u.a. Auson. lud. sept. sap. praef. 14 u.a. – b) insbes.: α) die Schuld der Unkeuschheit, der Fall, culpa inter viros ac feminas vulgata, Tac.: celare culpam falsa sub imagine, Ov. – β) die Schuld der Nachlässigkeit, die Nachlässigkeit, die man verschuldet, si neque maiorem feci ratione malā rem, nec sum facturus vitio culpāve (durch Verschwendung oder N.) minorem, Hor. sat. 2, 6, 6 sq.: u. so Gaius dig. 17, 2, 72. Ulp. dig. 42, 5, 8. § 3. – 2) meton., die Schuld = der schuldige Gegenstand, continuo culpam (die Ursache der Seuche, das kranke Schaf) ferro compesce, Verg. georg. 3, 468. – II) übtr., das Gebrechen einer Sache (Ggstz. laus, Vollkommenheit), operum et laudes et culpae, Vitr. 3, 1, 4. -
6 culpa
culpa, ae, f. [st2]1 [-] faute, culpabilité. [st2]2 [-] négligence, dommage causé par l'incurie. [st2]3 [-] faiblesse, écart de conduite. [st2]4 [-] défaut, imperfection, défectuosité (de qqch). [st2]5 [-] auteur du mal, coupable. - culpā meā: par ma faute. - culpam in aliquem conferre (transferre, derivare): rejeter la faute sur qqn. - culpa est in aliquo: une faute est imputable à qqn. - alicujus rei culpam in aliquem conjicere: rejeter la responsabilité d’une chose sur qqn. - extra culpam esse: être innocent, n'être pas en faute. - utrum ea vestra an nostra culpa est? = est-ce votre faute ou la nôtre? - penes me culpa est: c'est ma faute. - haec mea culpa est: c'est ma faute. - esse in culpa: être en faute. - operum culpae, Vitr. 3, 1, 4.: les défectuosités des travaux. - ob culpam unius omnes plectere: punir tout le monde à cause de la faute d'un seul.* * *culpa, ae, f. [st2]1 [-] faute, culpabilité. [st2]2 [-] négligence, dommage causé par l'incurie. [st2]3 [-] faiblesse, écart de conduite. [st2]4 [-] défaut, imperfection, défectuosité (de qqch). [st2]5 [-] auteur du mal, coupable. - culpā meā: par ma faute. - culpam in aliquem conferre (transferre, derivare): rejeter la faute sur qqn. - culpa est in aliquo: une faute est imputable à qqn. - alicujus rei culpam in aliquem conjicere: rejeter la responsabilité d’une chose sur qqn. - extra culpam esse: être innocent, n'être pas en faute. - utrum ea vestra an nostra culpa est? = est-ce votre faute ou la nôtre? - penes me culpa est: c'est ma faute. - haec mea culpa est: c'est ma faute. - esse in culpa: être en faute. - operum culpae, Vitr. 3, 1, 4.: les défectuosités des travaux. - ob culpam unius omnes plectere: punir tout le monde à cause de la faute d'un seul.* * *Culpa, culpae. Cic. Coulpe, Faulte, Offense qu'on fait par mesgarde.\Culpa mea, tua, eius, etc. Terent. Cic. C'est ma faulte, C'est ta faulte, C'est sa faulte.\A culpa facinus scitis abesse mea. Ouid. Vous scavez bien que je n'en suis point coulpable, Que ce n'est point ma faulte.\Amouere culpas. Horat. Chasser les vices.\Pectora culpa cessant. Sil. Ma conscience me juge que ce n'est point ma faulte.\Ferro culpam compescere. Virg. Tuer la brebis rongneuse, à fin qu'elle ne gaste le reste du troupeau, et que de ce le bergier ne soit blasmé et reprins.\Conferre in alterum. Terent. Rejecter la faulte sur autruy, Dire que c'est sa faulte.\In culpam conuertere fortunam. Cic. Donner blasme à aucun d'une chose advenue par fortune et cas d'adventure, Tourner un cas fortuit en blasme et offense.\Vitio et culpae dare. Cic. Blasmer ou reprendre, Encoulper.\Dare veniam culpae. Ouid. Pardonner la faulte.\Ex culpa eximere aliquem. Cic. L'absouldre, ou l'excuser de la faulte, et monstrer qu'il n'en peult mais.\Liberare culpa aliquem. Cic. L'absouldre d'avoir failli, et declarer que ce n'est point sa faulte, et qu'il n'en peult mais.\Luere culpam. Sil. Satisfaire pour la faulte commise.\Morte alicuius piare culpam. Virgil. Faire mourir aucun pour satisfaction d'une offense.\Hoc praetexit nomine culpam. Virgil. Elle couvre sa faulte et son peché du nom et tiltre de mariage.\Is in culpa sit qui faciat iniuriam. Cic. Soit blasmé.\Similique sunt in culpa, qui officia deserunt mollitia animi. Cic. Ils font pareille faulte.\Si maxime in culpa fuerit Apollonius. Cic. Si c'est la grande faulte d'Apollonius.\Culpa haec a me procul. est. Terent. Ceci n'est point venu par ma faulte.\Maxima autem culpa in eo est qui, etc. Cic. C'est la grande faulte de celuy qui, etc.\Ego culpam non in nauarchis, sed in te fuisse demonstro. Cic. Que ce a esté ta faulte.\Sustinere culpam alicuius rei. Cic. Estre blasmé de quelque chose.\Legis culpam sustinere. Cic. Estre blasmé d'avoir faict une loy.\Culpa teneri. Cic. Estre en faulte.\Vocari in culpam. Quintil. Estre blasmé et reprins, ou encoulpé.\Culpae liberatio. Cic. Absolution et declaration de n'avoir commis aucune faulte.\Difficilis via culpae. Ouid. Le moyen de commettre le cas est difficile, Il est mal aisé de parvenir à faire, etc.\Potare culpa magistra. Horat. Boire et yvrongner librement et sans crainte d'en estre reprins d'aucun.\Qua merui culpa fieri tibi vilis, Achille? Ouid. Qu'ay je fait, parquoy tu, etc. -
7 culpa
culpa, ae, f. [kindr. in root with scelus; cf. Sanscr. skhal-, errare], crime, fault, blame, failure, defect (as a state worthy of punishment; on the contr. delictum, peccatum, etc., as punishable acts; diff. from scelus, which implies an intentional injury of others; but culpa includes in it an error in judgment).I.Prop.A.In gen. (very freq. in every period and species of composition):B.delictum suum Suamque ut culpam expetere in mortalem sinat,
Plaut. Am. 1, 2, 33; cf.:non C. Rabirium culpa delicti, non invidia vitae... in discrimen capitis vocaverunt,
Cic. Rab. Perd. 1, 2:in hoc uno genere omnis inesse culpas istius maximas avaritiae, majestatis, dementiae, libidinis, crudelitatis,
id. Verr. 2, 5, 17, § 42:et culpam in facto, non scelus esse meo,
Ov. Tr. 4, 1, 24 et saep.:quicquid hujus factum'st culpa, non factum'st mea,
Ter. Eun. 5, 6, 10:is quidem In culpā non est,
to blame, in fault, id. Hec. 4, 4, 78; cf. id. ib. 3, 1, 19:praesidio ad eorum, qui in culpā essent, timorem uti,
Cic. Fam. 15, 2, 7:malo Tironis verecundiam in culpā esse, quam inliberalitatem Curii,
id. Att. 8, 6, 3; id. Planc. 4, 10; cf.:ut jam sit in iis culpa, qui, etc.,
id. Fam. 1, 9, 13:tua culpa nonnulla est,
you are somewhat to blame, not without fault, id. ib. 3, 8, 6:sed haec mea culpa est,
id. Brut. 35, 133:ne penes ipsos culpa esset cladis,
Liv. 5, 36, 10:penes Aetolos culpam belli esse,
id. 35, 33, 3; Sen. Ben. 7, 18, 2; Plin. Ep. 10, 30 (39), 2:culpa, quae te est penes, Ter. hec. 4, 1, 20: culpa abest ab aliquo,
Quint. 11, 1, 64:aliquem extra culpam belli esse judicare,
Liv. 8, 19, 10:in mutum confers culpam,
Plaut. Truc. 4, 3, 55:conferre in aliquem,
Ter. Eun. 2, 3, 96; Caes. B. G. 4, 27; Cic. Sen. 5, 14 al.; cf.:culpam transferre in aliquem,
Ter. And. 2, 3, 5; Cic. Att. 15, 28; id. Font. 8, 18:suam quisque culpam auctores ad negotia transferunt,
Sall. J. 1, 4:contrahere culpam,
Cic. Att. 11, 24, 1:culpam non modo derivare in aliquem, sed communicare cum altero,
id. Verr. 2, 2, 20, § 49:in culpā ponere aliquem,
id. Clu. 45, 127:indecorant bene nata (pectora) culpae,
Hor. C. 4, 4, 36; 4, 15, 11:seraque fata, Quae manent culpas etiam sub Orco,
id. ib. 3, 11, 29; App. Dogm. Plat. 2, p. 28, 5; Arn. 1, p. 27.—In partic.1.The crime of unchastity, a faux pas (cf. crimen, II. A. 2.), Ov. M. 2, 37 et saep.; Verg. A. 4, 19; 4, 172; Hor. C. 3, 27, 38; 3, 6, 17; Tac. A. 3, 24 et saep.—2.Mostly in jurid. Lat., the fault of remissness, neglect, Dig. 17, 2, 72; 18, 1, 68; 42, 5, 8, § 3:II.nec sum facturus (rem) vitio culpāve minorem,
Hor. S. 2, 6, 6.—Meton., any thing mischievous or injurious, mischief:B.continuo culpam (sc. ovem aegram) ferro compesce,
Verg. G. 3, 468:sedula (i. e. meretrix),
Prop. 4 (5), 5, 20.—Of things, a fault, defect:operum et laudes et culpae,
Vitr. 3, 1, 4. -
8 culpa
culpa ae, f [SCARP-], a fault, error, blame, guilt, failure, defect: delicti: omnes culpae istius avaritiae, maiestatis, crudelitatis: quicquid huius factumst culpā, T.: In culpā est, to blame, T.: non est ista mea culpa, sed temporum: qui in eādem culpā sint, share: in quo est tua culpa nonnulla, you are not without fault: a culpā vacuus, S.: conscia culpae, O.: ne penes ipsos culpa esset cladis, L.: culpa, quae te est penes, T.: extra culpam esse: eius rei culpam in multitudinem coniecerunt, Cs.: suam culpam ad negotia transferre, S.: in culpā ponere aliquem: Si mora pro culpā est, O.: tua aetas emovit culpas, H.: fata, quae manent culpas, H.—Person.: ludus erat culpā potare magistrā (i. e. a game in which the loser must drink), H.: Culpam Poena premit comes, H.—Poet.: Huic uni succumbere culpae, temptation, V.— Unchastity: Virginum, H.: hoc praetexit nomine culpam, V.—Remissness, neglect: rem facere culpā minorem, H.—The mischievous thing, mischief: continuo culpam (sc. ovem aegram) ferro compesce, V.* * *fault/blame/responsibility (w/GEN); crime (esp. against chastity); negligence; offense; error; (sense of) guilt; fault/defect (moral/other); sickness/injury -
9 culpa
-
10 culpa
culpa culpa, ae f вина -
11 culpa
culpa | culpass. f. culpa, falta, error, pecado, delito, crimen. -
12 culpa
culpa (hooletussüü, viga) -
13 culpa
culpa, ae, f., fault, H. 8:7.* -
14 culpa
-
15 culpa
f.1 fault, culpa.2 guilt, blame, culpability.pres.indicat.3rd person singular (él/ella/ello) present indicative of spanish verb: culpar.imperat.2nd person singular (tú) Imperative of Spanish verb: culpar.* * *1 (culpabilidad) guilt, blame2 (falta) fault\echar la culpa a alguien to put the blame on somebodytener la culpa to be to blame (de, for)■ yo no tengo la culpa I'm not to blame, it's not my fault* * *noun f.blame, fault* * *SF1) (=responsabilidad) fault, blamees culpa suya — it's his fault, he's to blame
no le alcanza culpa — frm no blame attaches to him, he is blameless
•
cargar con la culpa a algn — to pin o put the blame on sb•
echar la culpa a algn de algo — to blame sb for sthsiempre me echan la culpa a mí — they're always blaming me o saying it's my fault
•
por culpa del mal tiempo — because of the bad weather•
tener la culpa de algo — to be to blame for sthnadie tiene la culpa — nobody is to blame, it's nobody's fault
tú tienes la culpa — you're to blame, it's your fault
2) (Jur) guilt3) (=pecado) sin* * *a) ( responsabilidad) faultecharle la culpa a alguien (de algo) — to blame somebody o put the blame on somebody (for something)
¿y qué culpa tengo yo? — and what fault is that of mine?
b) (falta, pecado) sinpagar por las culpas ajenas — to pay for the sins of others o for other people's faults
* * *= blame.Ex. The blame was not theirs that they were so lacking in gumption.----* conciencia de culpa = guilty conscience.* con un profundo sentimiento de culpa = guilt-ridden.* culpa + echar a + Nombre = blame + lay + at the feet of + Nombre.* culpa grave = gross negligence.* echar la culpa = place + blame, fault.* echarle la culpa a = put + the blame on.* exento de culpa = blameless, guilt-free.* exonerar a Alguien de culpa = exonerate + Nombre + from blame.* hacer que Alguien page sus culpas = bring + Nombre + to justice.* libre de culpa = guilt-free, blameless.* sentido de culpa = guilt.* sentimiento de culpa = guilt.* ser la culpa de = be the fault of.* ser + Posesivo + culpa = be + Posesivo + fault.* tener la culpa (por/de) = be at fault (for/to).* tener la culpa de Algo que se ha causado Uno mismo = be of + Posesivo + own making.* * *a) ( responsabilidad) faultecharle la culpa a alguien (de algo) — to blame somebody o put the blame on somebody (for something)
¿y qué culpa tengo yo? — and what fault is that of mine?
b) (falta, pecado) sinpagar por las culpas ajenas — to pay for the sins of others o for other people's faults
* * *= blame.Ex: The blame was not theirs that they were so lacking in gumption.
* conciencia de culpa = guilty conscience.* con un profundo sentimiento de culpa = guilt-ridden.* culpa + echar a + Nombre = blame + lay + at the feet of + Nombre.* culpa grave = gross negligence.* echar la culpa = place + blame, fault.* echarle la culpa a = put + the blame on.* exento de culpa = blameless, guilt-free.* exonerar a Alguien de culpa = exonerate + Nombre + from blame.* hacer que Alguien page sus culpas = bring + Nombre + to justice.* libre de culpa = guilt-free, blameless.* sentido de culpa = guilt.* sentimiento de culpa = guilt.* ser la culpa de = be the fault of.* ser + Posesivo + culpa = be + Posesivo + fault.* tener la culpa (por/de) = be at fault (for/to).* tener la culpa de Algo que se ha causado Uno mismo = be of + Posesivo + own making.* * *1(responsabilidad): nadie tiene la culpa it's nobody's fault, nobody's to blamele echaron la culpa de todo a ella she was blamed o she got the blame for everything, they blamed it all on herno fue culpa tuya it wasn't your faultllegó tarde por culpa del tráfico he arrived late because of the trafficno importa de quién es la culpa it doesn't matter whose fault it is, it doesn't matter who's to blame¿y qué culpa tengo yo? and what fault is that of mine?la culpa no la tiene el chancho sino quien le da de comer or quien le rasca el lomo ( RPl); it's not his/her/their fault ( said when someone else has encouraged them)2 (falta, pecado) sinaquél que esté libre de culpa que tire la primera piedra let he who is free from sin cast the first stoneestamos pagando por las culpas ajenas we're paying for the sins of others o for other people's faults3 ( Psic) guiltcon mucho sentimiento de culpa with a great feeling of guilt* * *
Del verbo culpar: ( conjugate culpar)
culpa es:
3ª persona singular (él/ella/usted) presente indicativo2ª persona singular (tú) imperativo
Multiple Entries:
culpa
culpar
culpa sustantivo femenino
echarle la culpa a algn (de algo) to blame sb o put the blame on sb (for sth);
llegó tarde por culpa del tráfico he arrived late because of the traffic
culpar ( conjugate culpar) verbo transitivo
to blame;
culpa a algn de algo to blame sb for sth, blame sth on sb
culpa sustantivo femenino
1 (responsabilidad) blame: echarle la culpa a alguien, to put the blame on sb
es culpa nuestra, it is our fault
por su culpa, because of him
2 (culpabilidad) guilt
culpar verbo transitivo
1 to blame
2 (de un delito) to accuse [de, of]: la culparon del asesinato, she was accused of the murder
' culpa' also found in these entries:
Spanish:
achacar
- apencar
- bebida
- comezón
- empacho
- estimable
- estresada
- estresado
- exonerar
- expiar
- inconfesable
- por
- profunda
- profundo
- recaer
- resaca
- soplo
- tardar
- acaso
- cargar
- complejo
- dejar
- echar
- eximir
- inocente
- quedar
English:
absolve
- acknowledgement
- because
- blame
- cast
- door
- fault
- guilt
- help
- lay
- mainly
- rap
- scapegoat
- shift
- shoulder
- sod
- torture
- wasted
- whose
- wrong
- answer
- own
- pin
- put
- share
- six
- unfair
* * *culpa nftodos tenemos algo de culpa we are all partly to blame;echar la culpa a alguien (de) to blame sb (for);por culpa de because of;tener la culpa de algo to be to blame for sth;la lluvia tuvo la culpa del accidente the rain was what caused the accident;¿qué culpa tengo yo de que te hayas caído? it's hardly my fault you fell over, is it?;Famyo no tengo la culpa de que seas tan distraído it's not my fault you're so absent-mindedel que esté libre de culpa que tire la primera piedra [en Biblia] let him who is without sin cast the first stone* * *f fault;echar la culpa de algo a alguien blame s.o. for sth;ser por culpa de alguien be s.o.’s fault;tener la culpa be to blame (de for);sentimiento de culpa feeling of guilt* * *culpa nf1) : fault, blameecharle la culpa a alguien: to blame someone2) : sin* * *culpa n (en general) faultlo siento, ha sido culpa mía I'm sorry, it was my fault -
16 culpa
1) вина, виновность;2) небрежность;3) проступок, провинность;4) нарушение (закона)* * *f1) вина; небрежность, недобросовестность, халатность, упущение2) проступок; провинность; нарушение ( закона)3) преступная, виновная небрежность (см. тж. dolo, negligencia)5) вина; виновное действие; неумышленная вина•- culpa contractual
- culpa en materia penal
- culpa extracontractual
- culpa grave
- culpa lata
- culpa leve
- culpa levísima
- culpa objetiva
- culpa penal
- por culpa -
17 culpa
вина, 1) всякое противозаконное нарушение права, напр. in culpa vel crimine deprehendi (1. 2 C. 9, 4); (1. 14 § 1 D. 49, 16); (1. 14 pr. D. g 48, 3); (1. 9 § 3 D. 4, 4. 1. 22 § 7. 1. 38. 44 § 1. 1. 45 D. 24, 3. 1. 11 § 13 D. 48, 5. 1. un. § 5 C. 5, 13. 1. 11 § 1 C. 5. 17); (1. 29 § 1 D. 21, 2. 1. 15 D. 43, 16. 1. 7 § 12 D. 41, 1): то же самое обозн. culpa в определении: damnum culpa datum, касательно нарушения прав по имуществу, именно повреждения чужой собственности, нормированного Аквилиевым законом = damnum iniuria datum (1. 5 § 1 D. 9, 2. 1. 15 § 46 D. 47, 10); особенно по толкованию Аквилиева закона, culpa обозн. Противоправное действие, направленное на причинение ущерба другому лицу (culpa in faciendo, вину в тесн. см. слова- Аквилиева вина) (1. 5 § 2. D. 9, 2. 1. 30 § 3 eod. 1. 31 eod. Gai. III. 202);2) в учении об обязательствах, по отношению к вознаграждению за вред и убытки, отличается culpa от dolus (сознание противоправности) и обозн. в тесном смысле - небрежность, т. е. недостаток осторожности, при которой можно было бы избежать нанесения вреда другому лицу, - прот. casus (1. 23 D. 50, 17. 1. 5 § 2 D. 13, 6. cf. 1. 11. 32 pr. D. 3, 5. 1. 13 § 1 D. 13, 7. 1. 1 § 35 D. 16, 3. 1. 52 § 2. 1. 72 pr. D. 17, 2. 1. 68 pr. D. 18, 1. 1. 18 § 1 D. 24, 3. 1. 39 § 2. 7. 1. 57 pr. D. 26, 7. 1. 1 pr. D. 27, 3. 1. 108 § 12. D. 30);culpae в упомянут. смысле противоп. casus, случайная потеря предмета обязательства, которая не была вызвана содействием лица (1. 52 § 4. eod. § 3 J. 4, 3).
imperitia culpae adnumeratur (1. 132 D. 50, 17. cf. 1. 9 § 5 D. 19, 2); (1. 36 D. 50, 17); (1. 23 eod. cf. 1. 18 pr. D. 13, 6. 1. 52 § 3 D. 17, 2); видом вины в тесном смысле слова считается а) culpa lata, грубая вина, т. е. незнание того, что известно всем, неосторожность, которую нельзя допускать и для каждого обыкновенного человека (1. 213 § 2 D. 50, 16: "lata culpa est nimia negligentia, i. e. non intelligere, quod omnes intelligunt" (1. 32 D. 16, 3); (1. 1 § 1 D. 11, 6: "Lata c. dolo comparabitur". т. е. равняется предумышленной вине, cf. 1. 5 § 15 D. 36, 4); также magna с. (1. 226 D. 50, 16 "Magna negligentia culpa est, magna c. dolus est"); также с. dolo proxima (1. 8 pr. D. 2, 13. 1. 11 § 11 D. 11, 1. 1. 47. § 5 D. 30. 1. 22. § 3. D. 36, 1. 1. 11. D. 47, 9);
b) отлична от culpa lata есть culpa levis, легкая вина, т. е. нарушение осторожности хорошего, порядочного хозяина, отца семейства (1. 47 § 5 cit. 1. 22 § 3 cit. 1. 20 C. 2, 19. 1. 7 C. 5, 51); также с. omnis (1. 31 § 12 D. 21, 1). Прежде принимали еще с) culpa levissima (1. 44. D. 9, 2), но это не имеет основания, как несомненно доказал Гассе в своем сочинении: Die Culpa des rom. Rechts. 1838.
Латинско-русский словарь к источникам римского права > culpa
-
18 culpa
Del verbo culpar: ( conjugate culpar) \ \
culpa es: \ \3ª persona singular (él/ella/usted) presente indicativo2ª persona singular (tú) imperativoMultiple Entries: culpa culpar
culpa sustantivo femenino echarle la culpa a algn (de algo) to blame sb o put the blame on sb (for sth); llegó tarde por culpa del tráfico he arrived late because of the traffic
culpar ( conjugate culpar) verbo transitivo to blame; culpa a algn de algo to blame sb for sth, blame sth on sb
culpa sustantivo femenino
1 (responsabilidad) blame: echarle la culpa a alguien, to put the blame on sb
es culpa nuestra, it is our fault
por su culpa, because of him
2 (culpabilidad) guilt
culpar verbo transitivo
1 to blame
2 (de un delito) to accuse [de, of]: la culparon del asesinato, she was accused of the murder ' culpa' also found in these entries: Spanish: achacar - apencar - bebida - comezón - empacho - estimable - estresada - estresado - exonerar - expiar - inconfesable - por - profunda - profundo - recaer - resaca - soplo - tardar - acaso - cargar - complejo - dejar - echar - eximir - inocente - quedar English: absolve - acknowledgement - because - blame - cast - door - fault - guilt - help - lay - mainly - rap - scapegoat - shift - shoulder - sod - torture - wasted - whose - wrong - answer - own - pin - put - share - six - unfair -
19 culpa
cul.pa[k‘uwpə] sf 1 faute. não é minha culpa / ce n’est pas ma faute. 2 tort. 3 maladresse.* * *[`kuwpa]Substantivo feminino faute fémininter culpa de algo être coupable de quelque chosetenho a culpa c'est de ma fautepor culpa de à cause de* * *nome femininoter (a) culpa deêtre coupable de; avoir le tort deter culpa emêtre coupable dea culpa não é minhace n'est pas de ma fauteà cause de, par la faute de◆ deitar/lançar as culpas para cima de alguémmettre les fautes sur le dos de quelqu'unavoir commis une faute -
20 culpa
f1) вина; проступок; провинностьechar la culpa a uno de una cosa — обвинять кого-либо в чём-либоechar la culpa a otro — сваливать вину на другогоtener la culpa — быть виновником (виноватым)2) (тж culpa teológica) грех3) (тж capítulo de culpas) обвинение••culpa leve — незначительный проступок; халатностьabsolver a culpa y pena — полностью оправдать
См. также в других словарях:
Culpa — es el término jurídico que, según Francesco Carrara, al igual que la negligencia, supone la voluntaria omisión de diligencia en calcular las consecuencias posibles y previsibles del propio hecho . A esta teoría se le han formulado diversas… … Wikipedia Español
culpă — CÚLPĂ, culpe, s.f. (jur.) Greşeală care constă în îndeplinirea neconformă a unei obligaţii sau în neîndeplinirea ei; greşeală care constă în săvârşirea unui fapt păgubitor sau pedepsit de lege. ♦ Greşeală, vină, vinovăţie. – Din lat. culpa.… … Dicționar Român
culpa — (Del lat. culpa). 1. f. Imputación a alguien de una determinada acción como consecuencia de su conducta. Tu tienes la culpa de lo sucedido. 2. Hecho de ser causante de algo. La cosecha se arruinó por culpa de la lluvia. 3. Der. Omisión de la… … Diccionario de la lengua española
culpa — sustantivo femenino 1. Responsabilidad que tiene una persona al ser causante de algo malo: No se supo quién tuvo la culpa. Fue culpa de él, aunque lo hiciera sin querer. 2. Causa de cualquier daño o perjuicio: El suelo húmedo tuvo la culpa de su… … Diccionario Salamanca de la Lengua Española
culpa — I index blame (culpability) II index dereliction III index fault … Law dictionary
Culpa — is a Latin or Spanish word meaning guilt or fault. It may also be referring to: Mea Culpa, the Latin phrase for it is my fault Culpa (1993 film), a Cuban film directed by Jorge Molina This disambiguation page lists articles associated with the… … Wikipedia
Culpa — Cul pa (k[u^]l p[.a]), n. [L.] (Law) Negligence or fault, as distinguishable from dolus (deceit, fraud), which implies intent, culpa being imputable to defect of intellect, dolus to defect of heart. Wharton. [1913 Webster] … The Collaborative International Dictionary of English
Culpa [1] — Culpa, Fluß, s. Kulpa … Pierer's Universal-Lexikon
Culpa [2] — Culpa (Rechtsw.), 1) im allgemeinsten Sinne die Verschuldung eines rechtswidrigen Erfolges; 2) im engeren Sinne so v.w. Fahrlässigkeit, der gesetzwidrige Mangel an der von einem vernünftigen Wesen zu erfordernden Vorsicht, Sorgfalt u.… … Pierer's Universal-Lexikon
Culpa — (lat.), Schuld, Nachlässigkeit, Fahrlässigkeit, in der Rechtssprache die schuldhafte Vernachlässigung pflichtmäßiger Sorgfalt. Das römische Recht unterschied je nach dem Grade dieser Nachlässigkeit: C. lata, grobes Verschulden, d. h. die… … Meyers Großes Konversations-Lexikon
Culpa — (lat.), Schuld, im Gegensatz zum strafbaren Vorsatz oder Dolus (s.d.) Bezeichnung der Fahrlässigkeit, d.h. eines Verhaltens, das durch Unterlassung der nötigen Besonnenheit und Sorgfalt eine Rechtsverletzung zur Folge hat und zum Schadenersatz… … Kleines Konversations-Lexikon